Oprah: “So, Cher, you’re 61 now. How do you see all this getting old business?”
Cher: “It sucks!”
Oprah: “Ha-ha-ha. But how about all that peace and wisdom that come with it?”
Cher: “FUCK THAT!”
mai 23, 2008
Romani in Chicago Sun-Times
N-au ajuns in ziar pentru cine stie ce fapta mareatza, ci pentru ca au dat cu mita la Primarie. Big time! Articolul se gaseste aici, iar plangerea penala aici.
Pe mine ma mira tupeul lor, avand in vedere ca Primaria din Chicago e sub radarul FBI-ului de vreo 2-3 ani incoace, la greu. Au fost nenumarate scandaluri legate de coruptia din Primarie. Dar romanasii nostri fie n-au citit presa, fie li s-a parut ca pot fi mai presus de lege.
Nu-i cunosc pe nici unii din ei, poate si pentru ca singurul loc unde ma mai intalnesc cu romani e la biserica, ori astia cica sunt toti pocaiti.
mai 22, 2008
Nu e vina ursilor polari
Acum cateva zile, eram intr-un grup unde se discuta de pretul aberant al petrolului si al benzinei. Precizez ca nu ne stiam prea bine unii pe altii, in grup, dar despre un tip stiam sigur ca, la un moment dat in tineretea sa, lucrase pentru Green Peace si, deci, e mai ecologist asa de felul lui. Si cum contemplam noi cei $130 de dolari cu care se tranzactioneaza acuma un baril de petrol, un alt personaj din grup declara extrem de sigur pe sine: “It’s because all these fucking tree-huggers, who oppose drilling in Alaska. There’s planty of oil there and if we could get it, the oil price will go down!”. Io, ca de obicei, sar sa-l apar pe “tree-huggeru’ ” din grup si sa mai incing spiritele. Si le impartasesc parerea mea ca solutia nu e sa distrugem Alaska, ca si asa distrugem cam tot in jur si n-o sa mai ramana mare lucru pentru nepotii si stra-nepotii nostri; ca, si daca incepem sa extragem petrol din Alaska, nici ala nu e un zacamant cu resurse infinite si in final o sa ajungem la acelasi rezultat, minus Alaska.
Si, din ce mai infierbantata, le spun ca solutia e sustinerea si finantarea programelor de dezvoltare a resurselor “verzi” de energie, le spun ca toate cele 3 mari companii americane fabriacatoare de masini au initiat programe pt motoare electrice, dar ca Washingtonul nu i-a sustinut financiar, pentru ca, doamnelor si domnilor, insusi presedintele actual provine din mediul petrolier si politicienii sunt sustinuti im majoritate de banii veniti din petrol. In afara de O-ba-ma (desigur) care a strans banii de pe net 
In acest moment, discutia e complet mutata la politica si, evident, n-a fost greu sa ne dam seama cine cu cine o sa voteze la toamna. God help the tree-huggers!
mai 18, 2008
Yes, YES, YESSS…he can!
Inca un motiv pentru care merita sa te excite politica: in timp ce Obama aduna o multime record in Oregon (SAPTEZECISICINCI DE MII DE OAMENI), Hillary petrece o ora cat un veac (banuiesc). Preotul unei biserici din Kentucky, unde catindata batuta, dar ce nu se da invinsa, a decis sa mearga astazi la slujba (ca sa le arate hillbilli-lor locali ca e credincoasa si Biblia o urmeaza) s-a trezit el asa de dimineata si stiind ca nevasta lui Bill (individul de la celalat capat al obectului ce a patat rochitza Monicai) va fi la slujba, s-a scarpinat el in cap ce s-a scarpinat si, cum nu-i venea nici o idee de predica, a decis sa vorbeasca despre adulter. Ha-ha-ha!
mai 16, 2008
Ultimatum pentru Idol
In familia noastra, se consuma reality-showuri pe paine (io acuma mai putin, ca am de invatat). Unul din showurile astea e “American Idol“, show aproape intelectual fatza de “Rock of Love” pe care l-am urmarit cu pasiune/dezgust/si aproape emotie de 2 sezoane incoace.
Am inceput sa ma uit la “American idol” de cativa ani buni, poate fo 6-7, chiar de la inceput :). Imi place sa ma uit la pre-selectii, cand auzi o gramada de penibili si te intrebi “Cum mama dracului se prezinta nenorocitul/a asta in fatza natiunii cu asa voce de cacao????”, dar imi place mai ales pe final, cand raman cam cei mai buni 7-8.
Anul trecut mi-au placut teribil Melissa si Jordin. Amandoua extrem de talentate, Melissa poate un pic mai buna, insa mai putin “marketable”. Si cum concursul se finalizeaza cu un contract baban, faptul ca esti mai tanara si mai draguta nu poate fi decat un avantaj. Pentru producatori. Asa ca Jordin a castigat.
Sezonul asta am facut o alta pasiune: David Archuleta. Copilul asta e atat de talentat, ca imi vine sa plang de cele mai multe ori cand il ascult. Poate nu chiar la toate cantecele si poate nu chiar sa plang, dar varianta lui la “Imagine” mi-a placut de O MIE de ori mai mult decat cea a lui John Lennon. Sorry, mom!
Exemplificare aici.
Asa…si acum doua seri, ne uitam la show cu amicul Frank, care nu-i strain defel de lumea muzicii, a contractelor, producatorilor, mishculatziilor din muzica. Si-mi zice ca el nu e fan “American Idol” pentru ca e manarit si nu iese cine e mai talentat, ci cine are mai mult potential de adus bani. Si io ma contrazic cu el ca , nu bei, lumea suna si castiga cine are mai multe apeluri si el, nu bei, producatorii de la show manaresc numerele si fac sa iasa cine tre’, respectiv cine-i mai “marketable”.
Si dupa ce-i ascultam pe toti cei ramasi in joc, se declara si el fan David Archuleta, dar zice: “La pariu ca iese alalalt? Fii atenta cum l-au imbracat pe unul si cum pe altul: unul ca un copil prost, altul ca un rock star”. Tot David il cheama si pe ala, numa ca Cook, si canta ca pixu’. Exemplificarea aici.
Si azi, prin presa, Simon Cowell, englezul din juriu si producator de talente, zice ca el crede ca Cook ar trebui sa iasa. Acuma io nu stiu daca zice asta ca sa creeze controversa si sa faca lumea sa se uite la finala de saptamana viitoare, sau chiar asta crede, pe baza de talentele baietzilor respectivi, da’ io am decis ca daca nu iese Archuleta, NU MA MAI UIT LA AMERICAN IDOL! NICIODATA!
Desi, daca stau bine sa ma gandesc, e cam singurul show la care ne putem uita in liniste, cu Paul in camera: cand incepe cate-un cantec, el se opreste si din clipit si respirat.
mai 11, 2008
Ce inseamna sa fii mare? It sux!
Cum ziceam, Paul e baiat mare. ARE UN AN!!! Am incheiat oficial perioada “bebe” si “pinguin”!
incet-incet, incep sa lucrez si la perioada “nu-mai esti-bebe-deci-nici-de biberon/sticla cu biberon-nu-mai-ai-nevoie”, insa cel care opune rezistenta nici macar nu e el, ci tac-su, care protesteaza vehement, ori de cate ori aduc vorba de aruncarea biberoanelor la gunoi.
Singura problema e ca biberonul si sticla sunt doua elemente majore ale mersului la culcare. Si cum mama are de invatat, am decis sa taiem macaroana dupa examen.
Cum se vede, incep de pe-acuma sa pun interesele copilului inaintea alor mele si sa fiu consecventa in decizii…
mai 8, 2008
Acum un an…
…pe vremea asta, eram pe ultima suta de metri. Mai precis, ceream o doza mai mare de epidural (dupa mine, a doua mare inventie dupa roata, in istoria omenirii), doza care mi-a permis sa dorm bine-mersi pina la 5 dimineata, cand pinguinul nostru a decis ca ne-a lasat sa asteptam destul (48 de ore, numai in spital!!!, fara sa numaram cele noua luni de dinainte) si ca ar fi cazul sa-si arate fatza.
Acum un an pe vremea asta, eram atat de satula de “labor” si perfuzii si cuburi de gheata in loc de apa si mancare, incat i-am zis doctoritzei sa faca ce vrea, numai sa-l scoata odata si sa terminam cu toata tevatura.
Acum an pe vremea asta, ma pregateam sa devin mama unui copil minunat, care ne-a daruit cel mai frumos an din viatza noastra.
mai 1, 2008
Romanca pina la moarte. Si dincolo de ea
Citind postul asta despre romani plecati si zbaterile lor, mi-am amintit o conversatie recenta. Eram in masina cu sotul si ai lui parinti, bateam drumurile prin Missouri si povesteam de moarte (stiu, suntem o familie vesela si hazlie; cine vrea sa fie bine dispus sa ne caute!). Hubbie si tac-su ziceau ca lor nu le pasa daca-s incinerati sau nu, ca “Who the fuck cares, you’re fucking dead anyway!”. Foarte adevarat. Insa… Soacra-mea zicea ca ea nu vrea sa fie incinerata, pentru ca a auzit ea ca se pun mai multi deodata pe gratar si ca e foarte probabil ca urmasii tai sa primeasca cenusa altuia. Mie nu-mi place ideea de incinerare pt simplul motiv ca nu imi pot imagina cum ash sfarai EU INSAMI, pe gratar. Deci, io cu soacra-mea vrem in pamant.
Si io le-am spus ca pe mine sa ma trimita in Romania, ca io numai acolo vreau, la tzara, la bunici, singurul loc de pe lumea asta unde ma simt ca in Rai (nici Tahiti nu-i departe, da’ inca n-am fost, numa’ din poze zic ce zic). Si socrela cand a auzit a fost foarte surprinsa, ca cum adica nu vreau io sa fiu ingropata aici, langa al meu sotz si aproape de copchil etc.
N-am stiut exact ce sa-i spun, decat i-am cantat aia cu “acolo este tzara mea si neamul meu cel romanesc”, da’ ea, cum nu stie o boaba romaneste, nu prea m-o inteles. Foarte ciudat, dar nu pot sa concep sub nici o forma sa raman pe vecia viitoare aici, chit ca s-ar putea foarte bine sa traiesc mai multi ani aici, decat cei 25 ce i-am trait in Romania. Tot “piciorul de plai” si “gura de rai” is ale mele si fara ele nu vreau.
aprilie 28, 2008
Unde se vede ca imi vad de treaba mea
Azi dupa-masa, ma sui in tren si astept linistita sa soseasca ora plecarii. Dupa vreo 10 minute de asteptare, imi suna telefonul. Era jumatatea mea americana.
Eu: “Hello?”
El: “Hi. Do you….”
(si nu mai aud nimic pt ca trenul se pune in miscare, conductorul urla ceva super tare in difuzor si semnalul in gara e prost de tot)
Eu: “I can’t hear anything right now. I’ll call you back in a minute”
El: “No, I’ll wait”
(dupa 30 de secunde)
Eu: “What’s up?”
El: “Do you see anybody in the train that you are able to recognize?”
Eu: “What are you talking about?”
El: “Look to your left”
Si cine statea la un metru de mine, cu telefonul la ureche si un ranjet satisfacut intins de la o ureche la cealalta? Da, chiar el. Cica ma vazuse de cand m-am suit si si-a dat seama ca asteapta degeaba, nu o sa-l vad pina la coborare. Avea dreptate
aprilie 27, 2008
Un fel de Paste
Hristos a Inviat!
Ieri imi imaginam cum o sa scriu postul asta, despre cum erau Pastele cand eram mica si mergeam la bunici, la Adalin. Acolo Invierea era la 3 dimineata, pentru ca impartzeam preotul cu satul vecin si trebuia sa asteptam pina termina slujba dincolo. Bunica ne trezea pe toti, iar bunicul ne aducea un lighean cu apa, sa ne spalam pe fatza, in care punea un ban, un ou rosu si o urzica (cred ca insemna ceva de genul- sa ai bani, sa ai de-ale gurii si sa fii iute/aspru la munca).
Dintotdeauna slujba de Inviere a fost favorita mea, din mai multe motive: din pricina bisericutzei de pe deal, din Adalin, din cauza momentului cand preotul bate cu crucea in usa, din cauza ca era in miez de noapte sau poate toate astea la un loc. Cat am stat in Romania, 25 de ani, o singura data am petrecut Pastele in Cluj; eram in liceu si am vrut sa fiu si io cool si sa merg cu colegii la Catedrala. Si am mers, dar nimic nu mi s-a parut religios, unii aveau sticle cu alcool in mana, era galagie si nu puteai spune exact daca era Invierea sau castigase Romania ceva meci de fotbal.
La biserica romaneasca unde am mers azi-noapte si unde merg de cativa ani, atmosfera e undeva intre biserica din Adalin si Catedrala din Cluj. Lumea se poarta civilizat si pios, insa lipseste ceva, nu stiu anume ce, dar nu ma simt ca “acasa”.
In Duminica Pastelor, nu se tinea liturghie la tzara. Tot satul se intalnea insa in curtea bisericii, unde avea loc “Brishcalitul”, un obicei super haios. Doi-trei barbati mai indraznezti il prindeau la mijloc pe un altul, ii ridicau un picior in sus si, cu o scandura mica, il loveau usor in talpa zicand: “Una-una-doua-douzeci-si-noua. Asta-i Simionu’ lui Gavris si toamna trecuta, cand s-o dus dupa lemne in padure….” si spuneau in gura mare ce anume facuse respectivul. De obicei, povestile erau haioase, poate usor exagerate si spuse cu mult haz.
Dupa ce se incheia “Brishcalitul”, toata lumea mergea in Ratul Colnicilor, un deal cu multe flori, in special “Breaban” si “Florile Pastelor”, la care nici astazi nu stiu cum li se spune intr-o denumire mai oficiala, si lumea, imbracata de sarbatoare, se aduna in grupuri si povesteau si ciocneau oua. Intotdeauna o sa asociez mersul in Rat cu rochiile si pantofii noi ce le primeam de fiecare data, de Paste, de la ai mei. Ma simteam gatita ca de sarbatoare si eram foarte incantata intotdeauna de noile tzinute.
Mama mi-a spus ieri ca nu prea mai merge nimeni in Ratul Colnicilor si nici “Brishcalit” nu mai exista. Ai mei si inca o familie au fost singurii care au mai pastrat traditia cu mersul pe dealul cu flori.
Later edit: Tot ieri imi imaginam cum o sa scriu ca ne-am petrecut azi Pastele la o familie de greci, unde am ciocnit oua cu bulgari, sarbi si americani si am mancat miel facut la rotisor. Io ma pregatisem cu oua rosii, drob, prajitura si doua sticle de Murfatlar.
Numai ca pe cand sa ne suim in masina, ia masina de unde nu-i. Minunatii, rapizii si eficientii angajati ai minunate si “eficientei” Primarii din Chicago, ne luasera masina pe sus. Si pe toate celalalte masini care erau parcate azi-noapte pe strada noastra. Cand am sunat sa aflam ce naiba se intamplase, ni s-a spus ca cica fusese ceva “neighborhood race” si ca cica fusesera lipite anunturi pe stalpi si copaci. Anunturi my ass! E drept ca era tarziu si eram franta cand am venit asta-noapte de la Inviere, dar n-am vazut nici jumatate de anunt.
Nu ne-a ramas decat sa injuram cu naduf, sa facem poze cu anunturile lipsa si sa mergem sa luam masina. Excursie care l-a costat pe hubbie 4 ore pierdute (intrucat nu numai io am fost idioata, ci jumatate din cartier si coada la ridicat masinile a fost cat China), 160 de dolari (ca altfel nu vezi masina) si, in loc de miel rotisat, o masa de Paste in 3, la noi acasa, la 6 seara.
Asa ca, in spiritul minunat al Sarbatorilor, nu-mi ramane decat sa le urez “eficientilor” de la Primarie: MUIE! Ati reusit sa-mi stricati o zi pe care o asteptasem cu nerabdare si pentru care avusesem cu totul si cu totul alte planuri!
Singurul motiv pentru care am scris o adaugare la textul initial cat de cat in propozitii si nu ceva de genul MUIE!MUIE!MUIE! e ca am desfacut cele doua sticle de Murfatlar, care au avut efectul scontat: de calmare :)
