Ziua in care gatim si multumim

Jump to Comments

Dac-ar fi dupa mine, as zice ca toti oamenii, din toate tarile, sa serbeze Ziua Recunostintei. Si nu numai pentru ca “se da liber” de la serviciu si se mananca pe saturate, ci pentru ca, o data pe an, e chiar bine sa ne oprim, sa tragem aer in piept si si sa multumim pentru ce avem.

Internets-ii zic ca, la origini, Thanksgiving Day au fost, de fapt, trei zile, in care colonistii englezii s-au asezat la masa cu (amer)indienii si s-au bucurat impreuna, ca n-au murit de foame, in iarna precedenta . Nu se stie sigur daca au mancat sau nu curcan, ci mai degraba gaste sau rate salbatice. Era cam pe la 1620 si ceva. Dupa ce George Washington proclama ziua asta, in 1789, ca sarbatoare nationala de multumit, vine Thomas Jefferson si zice ca el nu e de accord, ce atata recunostinta?, gata cu cheful! Povestea continua cu eforturile unei femei (cum altfel?), Sarah Hale, “magazine editor”, care se zbate si reuseste sa re-introduca Ziua Recunostintei in calendarul oficial. Nu i-a luat decat 40 de ani! Cel care declara ca a patra joi din noiembrie, de acum si in vecii vecilor amin, va fi Thanksgiving pe pamant american, poftiti de va imbuibati, este Lincoln, primul presedinte dat Americii de acest minunat stat, care este Illinois-ul, acuma zis si “Za Land of Lincoln”. Cre’ ca din cauza chiar a lui Lincoln.

Dar sa lasam istoria la o parte, ca mi s-a facut deja foame, mai ales ca, de doua spatamani, nu fac altceva decat sa planuiesc meniul, cu mici pauze de dezbateri politice romanesti, numa’ bune sa sparga monotonia. Deci, ce avem anul asta pe masa?

Curcan, of course. N-am mai facut curcan de fo 5 ani. Din fericire, am tot fost invitati ba la unii, ba la altii, da’ cred ca s-a cam saturat lumea de noi, ca anul asta canci! invitatie. Nu-i nimic, Anutza Furnicutza moare de placere in a prepara bunatati. Si a le manca, ulterior. Deci, curcanul. Am luat unul fresh, necongelat, pe care l-am inecat deja intr-o punga, cu suc de mere si o gramada de condimente, unde va sta frumos pina maine, ca sa fie fraged. Pentru mai multe amanunte, consultati aici.

Inainte de a-l pune in cuptor, curcanelul se va umple cu “stuffing”, care nu este altceva decat o amestecatura de crutoane, ceapa, telina, mar, rozmarin si stafide. Yum! Iar in timp ce curcanul se rumeneste, Anutza va pregati sosul “gravy”, prin fierberea gatului si a altor organe interne ale curcanului, zeama ce odata strecurata se ingroasa cu faina. Eu as fi preferat sos de cranberries, dar n-a trecut la montaj.

In acompaniamentul curcanului, vor fi servite: supa- crema de dovleac (sau bostan, depinde din ce zona geografica a tarii va trageti), pireu de cartofi obisnuiti, cu mult unt si multa crema de branza, si pireu de cartofi dulci cu marshmallows pe deasupra, si painici calde. La capitolul legume verzi, vom prezenta o garnitura delicioasa de fasole verde cu bacon si ciuperci, la cuptor.

La desert, se va servi delicioasa “Key Lime Pie”, o minunata inventie, ce contine un aluat din biscuiti graham, amestecati cu unt, si o crema formata din oua, lapte si suc de limete, totul acoperit de un strat gros de frisca.

De la inceput si pina la sfarsitul mesei, se va consuma un pinot noir de la insusi domnul Francis Ford Coppola de la podgorie, care, pe langa filme mortale, face si vinuri chiar decente.

Unui om obisnuit i s-ar parea cam vast meniul asta,dar ma bizuiesc ca-l vom dovedi.

Si inainte de a ma aseza la masa, s-ar cuveni sa multumesc: pentru sanatate, pentru un sot si un fiu care-mi fac zilele pline si senine, pentru familia si prietenii de la mai mica si mai mare departare,si nu in ultimul rand, pentru ca mai am serviciu, lucru pentru care unul din zece americani n-o sa multumeasca de tura asta.

Happy Thanksgiving!

17 comentarii

Filed under Casnice, Chicago, Fericiri, Muieresti, Only in America, Uncategorized

Etichete: curcan, garnituri, haleala, ziua recunostinei