Down and dirty

Jump to Comments

So let’s just start with a cute, innocent picture, for no real reason:

Inainte de a avea copii, nu stiam exact ce anume voi face, ca parinte. Dar stiam cu exactitate ce NU voi face. Pentru ca ma uitam la cei cu copii din jurul meu si strambam din nas: al meu n-o sa se uite la televizor mai mult de o jumatate de ora pe zi, n-o sa fie in scutece pina la 3 ani, n-o sa injur de fatza cu el, si multe de astea usor de zis cand n-ai nici o treaba pe lume si iesi tot a doua seara, daca nu la cina, atunci la film.

Ei bine, am intrat intr-ale “parenthood”-ului foarte hotarata sa ma tin de cuvant si sa demonstrez, desigur, ca IO POT. Asa ca pe cand Ghitz avea nici 9 luni, am cumparat olitza si am stresat-o pe tanti ce-l ingrijea sa aiba grija s-o foloseasca de cel putin 3 ori pe zi: “Pe-al meu n-o sa-l vedeti in scutece la 3 ani, va garantez!”. Evident ca nu mi-a iesit. Intre timp, ne-am dus la gradinita, unde n-are nimeni nici o treaba, din partea lor pot merge in scutec la Harvard direct. Asa ca am lasat-o si io balta.

Pina cand, cineva mi s- a laudat cu fie-sa, de 1 an si jumatate, care nu numai ca vorbeste cam tot atatea cuvinte cate si Paul, dar se cere la olitza si poarta underfuckingware! Berbecului din mine nu i-a mai trebuit nimic in plus si l-am anuntat solemn pe Ghitz ca incepem antrenamentele de toamna. Copilul s-a aratat cooperant peste masura, mai ales cand s-a prins ca, daca zice “pipi” sau “caca”, il iau aproape pe sus si fuuuuugaaaa la baie, jos pantaloni, jos scutec, totul in maxim 3 secunde. Asa ca, zicea cuvintele magice cam de 20 de ori pe seara. Si io ma executam de fiecare data. Si tot de fiecare data, nimic. Hei, antrenamentul conteaza, nu? Hubbie era participant pasiv la toate astea, declarandu-se mai mult decat sceptic fatza de metodele mele.

Pina in seara asta, cand Ghitz din nou: “mami, vine caca!” pentru a saptea oara si hai, sus de pe canapea, fuga la baie, jos pantalonii, jos scutecul, aruncat copilul pe capac si ma asez vizavi, pe marginea de la vana, pregatita sa fiu martora aceleiasi alarme false. Numai ca, surpriza: Ghitz produce mult asteptatul rezultat!!! Sar in sus, incep sa tip, dansez de fericire. Hubbie e la telefon cu ma-sa: “Grandma, you’re witnessing a historic moment!”, ii urlu in telefon.

Paul, cu degetul intins spre wc, anunta si el solemn: “Daddy, look, it’s a big one!”

Am invins!

(As ruga mamele mai experimentate sa nu-mi lase comentarii cum ca o singura data nu inseamna nimic. I wanna sleep like a champion tonight. Multumesc.)

18 comentarii

Filed under Bebele, Casnice, Copilaresti, Fericiri, Muieresti, Uncategorized

Etichete: copii