Poveste (lunga) cu Oprah

Jump to Comments

(evident, e ceva in neregula cu marimea textului, nu stiu ce anume, scuze)

Povestea incepe candva saptamana trecuta, cand ziarele si teveurile locale au inceput scandalul “Cum adica e psoibil ca o singura persoana, fie ea si Oprah, sa inchida o portiune din centrul orasului?”. Uite asa am aflat ca Oprah primise aprobare sa-si inregistreze prima emisiune din noul sezon, in strada, si invita pe toata lumea la spectacol. Io, la randul meu, mi-am invitat soacra. Vineri, ca din intamplare, dau peste un anunt pe site-ul showului, care zice ca se dau si bilete preferentiale, daca trimiti un email si spui de ce meriti sa fii tu aia norocoasa. Fara sa le dau detalii ca-s blonda si am pistrui, le spun ca soacra-mea e o scorpie, care imi face zile amare si ca in felul asta s-ar putea s-o induplec. Just kidding…  Oricum, ce le-am spus se pare ca le-a placut, intrucat mi-au trimis email ca suntem in zona celor alesi. “Get outta here!!! Get outta here!”, zicea soacra-mea, cu accentu-i inconfundabil de Texas, fara sa-i vina a crede.

Ziua Z a fost ieri. In pauza de lunch, mi-am dat intalnire cu socrela si ne-am dus frumos sa ne inregistram, precum spuneau instructiunile. Ma asteptasem sa fie o coada mult mai lunga decat pauza mea de lunch, iar cand colo, nimeni. Ne aratam buletinele, iar doamna ne bifeaza numele pe o lista, ne prinde bratarile norcoase pe maini si ne trimite mai departe. Domnii de la Securitate (aia cu parul negru, nu aia cu ochii albastri) ne cauta la posetutze si ne arata unde sa ne plantam. Eram cam la 50 de metri de scena, usor pe stanga si cu un urias podium, pentru baietii de la sunte si lumini, blocandu-ne partial vederea. Nu ne plangem, avand in vedere ca altii au stat la coada de pe la miezul noptii, ca sa prinda un loc, haaaaat in spate, inghesutiti cum nu se mai poate. Dupa ce ma asigur ca bratara miraculoasa imi garanteaza re-intrarea, ma duc inapoi la munca.

 

In spatele scenei, dau cu ochii chiar de ea- Oprah. Ca o adevarata paparazza, scot camera din geanta si fac poze. Un domn imi spune scarbit: “She’s just a regular person”. “Oh, how I wish I was as regular, you have no idea, sir!”, ii zic. Si plec incantata spre birou. Cam la fiecare jumatate de ora, socrela ma suna: au mutat-o in partea dreapta, au mutat-o in mijloc. E CHIAR IN FATZA, LA 10 METRI DE SCENA!!!. Ultima oara imi spune plina de panica: “Ana, you gotta get here now. We’re practicing all these dance moves!”. Oricat as vrea, nu pot pleca pina la 3.

Plec, insa, cu 15 minute mai devreme, ma opresc sa iau sandwichuri si ma indrept grabita spre locul pe unde intrasem anterior. Decat ca portitza disparuse. Ma cuprinde usor disperarea. Usor e foarte putin spus. Primul securist iesit in cale imi arata o zona in care as avea acces. Lumea efectiv e umar la umar. Ma inghesui printre trupurile transpirate, cu speranta sa ajung mai aproape de scena.

Sunt oprita brusc de un gard metalic. FUCK! Zona “preffered” era complet despartita de restul lumii. Sunt deja aproape sigura ca am dat-o in bara. “Get the fuck outta here!”, imi urla o voce de doamna in ureche. Ma uit, neintelegatoare. “Hey, I said get out of here! You can’t stay here!”. Suratele ei din jur incep sa-mi urle acelasi lucru. Le arat nevinovata bratara si le spun ca am iesit sa iau mancare, iar acum incerc sa intru inapoi, sa-mi gasesc soacra, bla-bla. Nu le pasa, ma injura in continuare si incep sa ma impinga usor catre margine. Mie nu-mi vine sa cred. In marea-mi naivitate, ma gandeam ca toti cei din audienta sunt fani Oprah cu adevarat, si se lasa calauziti de acelasi spirit zen, ce respira din paginile revistei divei. “I can’t believe this is the spirit you’re promoting here”, le spun. “What the fuck did she say?”. “Something about spirit”, da una lamuriri. “Beat it, bitch!”, mai aud in spate. Din fericire, dau de un alt securist. Plina de siguranta si tupeu il informez ca am iesit sa iau mancare si acum vreau sa intru inapoi. Ridic demna bratul imbratzarit. Desface gardul si ma invita inauntru. In acest moment total de victorie absoluta, ma intorc spre prietenele de mai sus si le fac duios cu mana: “Good bye, ladies! Have a great time!”

Ei, in zona “preffered” alta e viata: e loc cat china, intre trupuri. O gasesc rapid pe soacra, care imi sare in gat instant: “OMG! I was afraid you’re not gonna be able to get here!”. Nu prea avem timp de discutii. Pe scena intra Black Eyed Peas, iar o voce cu accent britanic, ne spune in difuzoara: ”Get into your pose!”. In cateva secunde incepe muzica si toti din jur performeaza un dans colectiv. Din fericire, cei 10 ani de dansuri populare isi spun cuvantul, ma uit cu coada ochiului la vecini si fac fata pina la sfarsit. Ce se intamplase? Producatorii angajasera 2000 de dansatori profesionisti, pe care i-au plantat printre oamenii de rand si care au fost platiti sa ne invete un dans prestabilit. Zona unde eram noi era intzesata de dansatori, noi doua fiind cele mai in varsta. Pe bune. Soacra-mea fusese plantata acolo, in fata scenei, tocmai ca sa mai fie si cate-o fatza de om normal si sa nu para totul foarte regizat. Si saraca de ea a crezut tot timpul ca trebuie sa tina pasul cu majoretele, altfel isi pierde pozitia privilegiata. Asa ca, la ora 3, cand am ajuns io la ea, era lac de apa. Soacra-mea probabil a dansat ieri cat pentru toata viata.

Cand repetam dansul pentru a doua oara, o domnita din dreapta, ma intreaba terifiata: “You don’t know THE DANCE???”. Ii spun sa nu-si faca probleme, il stiu cu ochii inchisi. O mai asigura pe socrela ca nu ne da nimeni afara, daca nu dansam perfect si asteptam ora 5, cand ar trebui sa inceapa spectacolul. Ne trecem timpul povestind cu cei din jur, moment pentru soacra sa descopere un adevar cat Texasul de mare: homosexualii sunt baietzi de gasca, care stiu multe despre make-up si frizuri. De fapt, a fost unul dintre “astia”, care o luase de mana si o dusese in locul binecuvantat din fata scenei. Next thing you know she’s gonna vote for Obama! J (not in this lifetime)

Oprah si-a facut aparitia la 5 si un sfert si noi toti si toate am fost in delir. Oprah arata bine!

Ne-am delectate cu Black Eyed Peas (si mai ales cu fata aia Fergie, aflata in mare forma fizica), io nefiind mare fan BEP, dar placandu-mi will.i.am pentru clipurile pro-Obama din campanie. E totusi entertaining enough, vine momentul dansului planificat, ne descurcam beton, all is well. Camerelene flutura pe deasupra, noi le fluturam inpoi din maini.

Ne mai canta Jennifer Hudson, Jeremy Taylor si  Rascal Flats. Intre cantece, Oprah mai povesteste cu ei, ne mai spune noua cate una-alta.

Show-ul se termina la sapte jumate. Hubbie, socrul si Ghitz ne pescuiesc si ne duc acasa. Le povestesc cum Grandma a devenit dansatoare profesionista si le arat miscari executate artistic de socrela. Se parpadesc de ras, fara sa ma creada, desigur. Vor vedeai ei maine, cand se da la televizor, cine a avut dreptate.

Concluzia e, insa, urmatoarea: show-ul lui Oprah, cuplat cu “Julie&Julia” de samabata, ambele planificate de Anutza pentru a petrece “quality time” cu soacra-sa, ar trebui sa-i asigure pacea si linistea pe urmatorii 10 ani. Nu ?

 Update: Am gasit deja dansul colectiv pe Internets. Daca as fi mai priceputa la tehnica moderna, as sti cum sa fac o captura de pe video, cu sageti spre mine si soacra, dar nu stiu, asa ca…

16 comentarii

Filed under Chicago, Fericiri, Muieresti, Only in America, Uncategorized

Etichete: Chicago, oprah, show