Astazi am hotarat ca nu mai sun/trimit email/citesc bloguri/vorbesc cu oameni care locuiesc in Europa. Acolo toata lumea a intrat in vacanta de vara!!! O LUNA DE VACANTA DE VARA! M-am saturat sa vad poze cu marea(Neagra, Adriatica, M-E-D-I-T-E-R-A-N-A), m-am sturat sa aud oameni pregatindu-se de plecare catre nu stiu ce insula din Grecia, “unde nu merg turisti multi, deci e liniste si pace”; m-am saturat sa vad cum se reunesc familii si petrec O LUNA impreuna, cu chefuri si muzici…
In timp ce tot acesti europeni boemi se relaxeaza de nu mai pot, io stau si putrezesc in fata a trei monitoare, conectata la o pereche de casti (in care nu se aude muzica!) si cu un microfon in barba, uitandu-ma la cei mai norocosi in ale vietii, care se dau cu barcutze cu panze, pe lacul din fata geamului.
Asadar, in timp ce cunoscutii mei europeni se plictisesc de atata odihna, io nu stiu cum sa planuiesc mai bine cele 10 zile de vacant la care am dreptul, INTR-UN AN INTREG! Dar cum sa faci planuri de vacanta, cand ai un apartament de vandut si-o casa de cumparat???
Muncita de toate aceste ganduri, am iesit la lunch, hotarata sa ma prefac ca-s in vacanta, fie si pentru o jumatate de ora.
Am pozat (sus) cladirea Wrigley (da, da, cei cu guma de mestecat, care nu mai fac aroma mea preferata, Mint Mojito, HUO!) si falusul kilometric al lui domnu’ Trump (jos).
Lacul era linistit si albastru si io ma intrebam dac-o sa fiu vreodata atat de nebuna, incat chiar sa-mi iau lumea in cap si sa ma mut in Tahiti…si sa predau 4 ore pe zi nu-stiu-ce-anume, iar restul zilei sa stau desculta pe plaja.
M-am intors incet catre birou, plangandu-mi de mila.
Plimbarea mea semana cu o vacanta exact atat cat seamana copaceii aia de pe terasa cu o gradina adevarata!
Back to fucking reality!
Si totusi: daca se intampla sa ma pot duce in vacanta de-adevaratelea, cum sa ma duc intr-o insula exotica (CUM AS VREA DIN TOATA INIMA MEA MICA!!!), si nu in Romania, unde mi-e atat de dor sa-mi vad bunicii si parintii, iar lor e de O MIE DE ORI mai dor sa-si vada nepotul si stra-nepotul???
12 comentarii
iulie 14, 2009 la 11:08 pm
OooF! Nici nu stiu ce sa fac mai intai: sa recunosc ca ai pus o capita de paie pe focul meu sau sa pun si eu o mana de paie pe focul tau si sa iti spun ca de cand sunt la Chicago nu prea mai stiu ce e aia vara adevarata! Mai bine ma impiedic, vorba bancului, si marsaluiesc spre somn.
(Va rog sa remarcati si babofonia: vorBA Bancului)
Ca o consolare, vezi pe geam privelistea mea preferata din Chicago, nu, nu trumpul, ci raul acolo spre puparea cu lacul.
Hai sa bem o ceva acolo la terasele tale faine si sa uitam (2 0re) de adevar. Ieuropenii astia ma nerveaza si pe mine. Te pup. God bless… us.
iulie 15, 2009 la 10:51 am
Mergem, mergem…macar atata
iulie 15, 2009 la 12:12 am
da’ eu nu mă duc în vacanţă. poţi să citeşti mailurile de la mine. şi blogul (când scriu). şi, oricum, poze ca ăstea ale tale pt alţii sunt poze de vacanţă
depinde din ce parte priveşti 
ps: las’ că iese soarele şi pe strada ta!!!
iulie 15, 2009 la 10:52 am
Iese cand oi castiga la loto! Mai nou joc in draci!
iulie 15, 2009 la 4:10 am
daca te consoleaza cu ceva, aici ploua si sunt 19 grade!!! a, si tu primesti invitatii la cafele vad, eu mi le beau singura…
sa stii ca eu am deci cam acum 3 ani sa zic gata, importanti suntem noi doi si sa imi fac concediile in alte locuri decat in Romania, dor sau ne-dor. La o adica trebuie trasa o linie, greu, ce-i drept e drept, pt ca altfel insula aia te asteapta in gol.
iulie 15, 2009 la 7:47 am
Tu Anutzica draga iata parola: te uiti pe net cam unde-ai vrea sa te duci si va luati bilete, scurt si cuprinzator! Cred ca trebuie sa te gandesti si sa traiesti si pentru tine nu pentru mama, tata, bunici s.a.m.d., stiu ca suna sec si cam din topor dar nu o sa te duci niciodata undeva fain pe o insula greceasca daca nu ai, vorba celor de la Kent cu reclama mea preferata, atitudinea corespunzatoare, because: “Atitudinea creeaza viitorul!”
iulie 15, 2009 la 9:01 am
Cali si Departe: problema e ca MIE mi-e foarte dor de ei si cum stiu ca nu-mi permit doo vacante, sfarsesc mereu in Romania. Ca stiu ca bunicii nu vor mai fi la un moment dat, da’ insulele tot acolo raman.
iulie 15, 2009 la 10:12 am
mda, stiu ce spui, dar pe de alta parte nici voi doi nu intineriti……daca acum e vorba de bunici, pe urma va fi vorba de bani de colegiu, intotdeauna e altceva…..
noi de exemplu furam pe ici pe colo cate un weekend undeva si ne incarcam bateriile asa. plecat de vineri cu noapte in cap, revenit duminica cat se poate de tarziu. evident ca nu merge pt insule in grecia, dar sunt convinsa ca daca cauti exista sute de destinatii “facubile” in felul asta. ce zici?
iulie 17, 2009 la 1:29 am
apai furam si noi cate un week-end, ca preeria ii mare…
iulie 20, 2009 la 1:10 pm
la mine e primul an cu vacanta petrecuta acasa la ai mei, si cat mai radeam eu de altii plecati prin lume care procedau la fel
iulie 20, 2009 la 1:10 pm
noroc ca ai mei inseamna si ai jumatatii, deci italia si mare. dar ce folos, ca nu-mi place la mare. deci mai bine la racoarea voastra, decat la…ah, bine ii spunea fumurescu, nesimtirea in care cazi la statiune
iulie 22, 2009 la 7:19 am
Vreau sa fiu nesimtita macar pt o saptamana!