martie 18, 2009...10:48 pm

Insula fagaduintei

Jump to Comments

*In care se arata ca teoria lui hubbie -“EVERYWHERE we go, there has to be something about Romania”-  este cu totul si cu totul adevarata

In penultima zi de vacanta, am hotarat ca bunicii si stra-bunica ne pot suplini cu succes intr-ale supravegherii copilului si ne-am luat lumea in cap: Palm Beach Island, probabil una din cele mai intense aglomerari de miliardari de pe pamant. Ne-am oprit mai intai pe Worth Ave, pentru putzin shopping- “window shopping” that is, dar mai ales pentru a vedea celebrele curti interioare din spatele magazinelor de lux, curti construite dupa asemenarea celor din Venetia.

017

Intr-una din curti, am dat peste o gramada de copii:

016

Ne-am apropiat de una din sculpturi sa citim de-aproape numele artistului:

013 

Wow! Prince Monyo of Romania? Cine naiba o fi si asta?! In dreapta, descoperim chiar galeria artistului: Simion Mihailescu-Nasturel Herescu. Intram si cerem politicos doamnei “vanzatoare” un pliant, ceva despre “Prince Monyo”. Doamna ne ofera grabita pliantul si se arata extrem de mirata ca cineva din Romania n-a auzit de acest atat de celebru artist al insulei. Peste toate, o galerie plina de sculpturi care de care mai mistoace. Pe bune. Intre timp, hubbie imi reaminteste de chestia cu “oriunde mergem, dam peste ceva legat de Romania”, precum pictura cu bombardarea Ploiestiului de americani, de pe peretzii Muzeului Aviatziei din Galveston, Texas :)

Am mai dat o raita pe strazi, admirand bijuterii incredibile si operatii plastice complet ratate, intrebandu-ne what the fuck are we doing wrong? Fara sa stim cum sa raspundem la aceasta intrebare fundamentala, am continuat plimbarea pe strazi.

022

018

Spre dupa-amiaza, am luat-o usurel catre plaja aproape pustie, unde am dat peste neshte vietatzi marine nemaivazute (in engleza le zice “man of war“, habar n-am cum le spune pe romaneste):

043

Fara ca neaparat sa gasim un raspuns satisfacator la intrbarea “Si noi de ce nu?”, am parasit insula intr-un apus spectaculos:

057

Back to life, back to reality…

3 comentarii


Lasă un răspuns