Preiau pasa de la Monica: ce-ai face daca ai fi invizibila? De vineri ma tot gandesc. Am inceput cu chestii romantice, chestii profunde. In-Vi-zi-bi-la! Iti dai seama ce sansa? Ce-ai face, fato? Ce-ai face?
-Intai si intai, as petrece o zi (sau mai multe) cu Angelina si Bradutz. Sa vad si io, dom’le, chiar e totul cu lapte si miere? Poate mai furam o idee, ceva. Not to mention the whole voyeursim part 
- As petrece apoi o zi (sau mai multe) cu McCain si sfatuitorii lui, as nota totul cu atentzie, dupa care m-as duce in tabara lui Obama si le-as spune tot ce am aflat. Sa moara totzi dusmanii
- Acuma, ca tot is in tabara lui McCain, as vrea neaparat sa stiu ce i-au facut, in numai 3 zile, doamnei Palin, aceasta Irina Loghin a politicii americane, de au scos din ea o tipa fluenta si aproape believable (chiar daca are inca mari lacune)
- M-as muta apoi in tabara Obama, ca sa ma conving cat din discurs e adevar si cat vorbe goale, intrucat am mai fost trasa o data in tzeapa, de unul care cica chiar semnase un contract de 200 de zile cu noi, fraierii.
- M-as duce apoi la Saks Fifth Avenue, mi-as alege neshte haine faiiine, faiine, neshte Manolos si neshte Chie Miharas (noua obsesie), o valiza cocheta, de piele portocalie.
- M-as sui apoi intr-un avion, la clasa I, si as ateriza direct in Tahiti, unde m-as caza frumos, la o vila de aia ce sta cocotzata, pe piloni, deasupra oceanului si n-as veni acasa decat cand ar incepe sa-mi tziuie urechile de atat pace si liniste.
Sunt rugate sa preia aceasta leapsa urmatoarele doamne si/sau donshoare: Laura, Departe, Dendria, Mara, Elina (ca si-asa nu ne mai vrajeste de … am si uitat de cand), Madelin, Cireasa.
7 comentarii
octombrie 6, 2008 la 2:46 am
draga mea, tu ar trebui să intri în politică. nu de alta, dar și invisibilă numa’ la asta îți stă capul!
octombrie 6, 2008 la 10:43 am
anaaa! te rog sa iei leapsa de la capat dupa alegeri ca din 6 – 3 sunt politically related. Pai nu-i pacat sa irosesti bunatate de invizibilitate?!
p.s. auzi, nu mai bine vezi ce planuri de salvare a lumii au, daca tot ii spionezi in invisible mode?
octombrie 6, 2008 la 2:58 pm
Nu intru in politica. Imi place statutul de chibitz. Dar ma preocupa la ora asta. Iar salvatoarea balenelor n-am fost niciodata. Asta e.
Am zis totusi de Bradutz, papuci, haine si Tahiti
octombrie 8, 2008 la 1:42 pm
[...] in timp se poate? Jump to Comments Anuta a dat cu leapsa dupa mine, special ca sa ma faca de ocara (alta concluzie nu imi iese dupa atatea zile in care [...]
octombrie 11, 2008 la 11:08 pm
…nu mai repet ce am scris pe blogul “licurici” (btw, pana si asta e o chestie de meditat asupra-i – de ce pseudonimele astea, nicknames sau cum le-o fi zicand – romanii le ziceau cognomes – sunt respectate cu sfintenie, aproape, in lumea blogurilor, chiar si atunci cand toata lumea stie despre cine e vorba? E un fel de De-ale Carnavalului – asta-i subiect de gandit:)
Mi-a tihnit, insa, ce-ai scris despre cetatenia americana.
Asta e ceva care te pune pe ganduri: sa juri credinta unui stat nu e de colea. sa fii roman, nu e nici o problema- as ate-ai nascut. sa juri credinta, insa, presupune o alegere (eu, unul, n-am zis chestia aia care presupunea ca merg la razboi cu no matter what natiune – daca va fi Romania? – am preferat sa bat din buze si sa tin piua la spate:)
Da’, ce sa ne codim? Aici poti face ce acolo nu puteai – ma certai ieri cu doi colegi de la departament: unul (de dreapta) sustinea ca, data fiind endurance-ul, (200 de ani? – ma faci sa rad – imperiul roman a durat mai multe sute sau mii de ani, functie de cum il consideri – asta il face bun?)Constitutia americana si-a dovedit viabilitatea.
Alalalt, de stanga, o tinea sus si tare cu francezii. Doi idioti. Ma opresc aici:)
octombrie 12, 2008 la 10:09 pm
Fumi: io ma duc la razboi, dar ca sora medicala
Pe de alta parte, incep sa-i gasesc democratziei (de peste tot, nu numa’ celei americane) tot felul de cusururi, gen politica devenita cariera pentru parlamentari re-re-re-alesi; sistemul mult prea inchis pentru “tineri aspirantzi” (recte, daca nu faci compormisuri pe ici, pe colo, prin partile importante, n-ai cum sa ajungi in fatza); programele lor nu imi reprezinta dorintzele, oamenii aia nu ma reprezinta pe mine.
Pe scurt, cred ca am ajuns la un fel de “corporate democracy”, ca sa inventez un termen pe loc, unde formulele sunt deja rulate, regulile sunt arhi-cunoscute.
Nu stiu catzi gandesc ca mine, dar probabil e timpul sa ne gandim unde se poate merge de aici. Pina atunci, ne multzumim si cu asta, ca alta mai buna nu e.
octombrie 14, 2008 la 3:38 am
[...] prin zid Categorisit la Lepse luate de una singura — madelin @ 10:38 am Leapsa de la Ana Maria Conditie: sa fiu invizibila cand vreau io. Corolar: sa fiu invizibila cand vrei tu. Ca sa vad cum [...]