Cu mana dreapta sus, am jurat astazi credintza Americii. Repetand cuvintele judecatoarei, vocea mi s-a gatuit, ochii mi s-au impaienjenit. Singurul motiv pentru care nu mi-am dat drumul serios lacrimilor, a fost jena stupida fatza de ce ar fi crezut tipul din stanga si tipa din dreapta.
Si cum ar fi putut fi altfel? Oricat as huli tzara asta, America, pentru toate defectele ei, nu pot sa nu admit ca am gasit aici exact ce am cautat, am fost primita mult mai bine decat ma asteptam si am capatat mai mult decat mi-as fi putut dori. La fel ca sute si mii si milioane inaintea mea.
Inca imi mai rumeg trairile pe ziua de azi. De nascut, m-am nascut romanca, dar azi, de buna voie si nesilita de nimeni, am declarat credintza Americii. E exact ca atunci cand, dupa multi ani de relatzie, te casatoreshti. Unii declara pompos ca o hartie nu schimba lucrurile intre doi oameni, altzii o vad ca pe ceva sacru. Eu, astazi, categoric n-am fost indiferenta.
13 Comentarii
octombrie 1, 2008 la 12:34 am
Felicitari si….sa-ti fie de bine!!!Cu siguranta a fost un moment emotionant, cum altfel?!??
octombrie 1, 2008 la 3:23 am
hei, felicitari, sa fie intr-un ceas bun…….dai o bere?
octombrie 1, 2008 la 3:38 am
auzi, ce beneficii ai acum in plus, practic vorbind? (evident, in afara de sentimentul ca apartii mai mult). Pt ca eu am stat si am invartit problema pe toate partile si in afara de un pasaport elegant si drept la vot, altceva nu castigi – cel putin aici – asa ca am amanat invatatul pt examen pt cand oi avea chef.
octombrie 1, 2008 la 8:12 am
Multumesc, multumesc
Departe: singurele beneficii sunt votul (probabil motivul meu principal), faptul ca ii poti face rezidenti permanenti pe altii din familie si cam atat. Ca la joburile guvernamentale nu ma prea trage atza
octombrie 1, 2008 la 8:36 am
ahaaaaa, m-am prins, vrei sa te faci agent secret si ne vrajesti aici…..ce ti-e si cu americanii astia!
octombrie 1, 2008 la 12:26 pm
păi, trebuia să plângi!!! să le arăți alora ce înseamnă simțire!! mama lor de americani!
)
octombrie 1, 2008 la 12:27 pm
ps: plus că acum ar trebui să treci la header steagul americii. măcar o zi
octombrie 1, 2008 la 2:15 pm
Cetăţenie fericită
!!
octombrie 2, 2008 la 4:33 am
Adio patria mea, cu i din i, cu i din a.
octombrie 4, 2008 la 2:07 am
Important este ca ai gasit un loc care te face sa te simti bine. Cred ca “visul american” functioneaza in continuare, nu? Adica exista multe sanse ca, muncind, sa atingi ceea ce visai candva. Eu asa vad lucrurile, de aici, din Romania. Felicitari!
octombrie 7, 2008 la 10:54 pm
Scoop: patria tot patrie ramane, asta-i clar
To-morrow: la mine, povestea cu “visul american” a functionat si inca functioneaza. E clar ca am plecat din Romania cu sperantze mari si vise. Poate n-au fost exact astea, dar nu le-as schimba pe nimic.
Pe de alta parte, visul, ca si norocul, ti-l mai faci si tu. Nu ca as fi nerecunoscatoare pt portzia de noroc harazita pina acum, dar de multe ori am strans din dintzi si mi-am asumat riscuri, fara sa fiu sigura de rezultat.
America e intr-adevar tara perfecta pentru succes: iti ofera toate oportunitatzile, dar trebuie sa le vezi si sa tzii cu dintzii de ele. Nu prea itzi da nimeni nimic.
octombrie 14, 2008 la 9:59 pm
Felicitări, Ana Maria!
Io nu mi-am făcut naturalizarea, deşi am dreptul, pentru că asta ar implica renunţarea la cetăţenia română. Nu că m-aş da în vînt după ea, dar mi-am zis că îmi reduc libertatea de manevră, la o adică. Iar ca rezident permanent, am putut chiar să-mi aduc un fiu dintr-o căsătorie anterioară. Emigrantului nu-i strică niciodată o ţîră de pragmatism. În plus, la nivel de imagine, condiţia mea de român e cea care dă unicitatea prăvăliei. Pot fi român în Japonia. Şi-apoi am urmat legea efortului minim. Dacă merge şi-aşa, de ce să schimb?
octombrie 16, 2008 la 9:38 pm
Marius: daca as fi fost obligata sa renuntz la cetatzenia romana, nu mi-ar fi trebuit-o pe aia americana
.