Imi place recentul curent de filme documentare americane, prezentate in sali mari de cinema, ca filmele artistice, dar fara nimic fantezist in ele. Ca un dus rece, de dimineata, care te trezeste rapid din visele noptii.
Am vazut joi “I.O.U.S.A“, un documentar despre deficitul bugetar IMENS al Statelor Unite. Stiu, un subiect mai contabilicesc si plictisitor nu exista. E insa foarte real, aproape deprimant si fara multa speranta.
Cifra e de ordinul trilioanelor; in momentul de fatza. Pe cap de locuitor, e 184 de mii! Cu minus. Si previziunile nu sunt deloc incurajatoare. Cauzele sunt de mai multe feluri: America nu mai are industria ce-o avea, exporta cu mult mai putin decat importa, americanii nu mai aduna bani la ciorap sau in banca, cheltuie mult mai mult decat isi pot permite (60 la suta din ei au datorii), politicienii voteaza masuri populiste, ce fac prezentului o frectie la un picior de lemn, dar ne arunca practic intr-o groapa si mai adanca pe viitor; razbioul aiurea, sistemul de taxe, ce favorizeaza bogatzii etc.
America a mai trecut prin crize de astea, insa de data asta e mai groasa, intrucat 44% din imprumuturi, sunt facute din afara. China, Japonia si producatorii de petrol din Africa si Orientul Mijlociu sunt princiaplii creditori. Iar 44% inseamna ca politica ta externa are nevoie de neshte aprobari, pe ici, pe colo, cand e vorba de creditorii tai la mijloc. Sa nu cumva sa-ti stea capul la impozite mai mari pe importuri, cand cu greu mai gasesti ceva ce nu e made in China. Iaca cercul vicios: cum reglezi deficitul import/export, daca nu poti ridica taxa pe importuri, ca sa nu-i superi pe chinezi? Cum sa protejezi industria americana, daca chestiile aduse din China sunt de 5 ori mai ieftine? Ce conteaza ca-s de 5 ori mai proaste, cand 60 % din americani sunt la minus considerabil pe cartile de credit?
Desigur ca e un dans pe atza intre America si creditorii ei, protagonistii au fiecare nevoie de celalalt, insa viitorul nu e deloc luminos. Masurile necesare nu le ia nimeni, pentru ca ce om politic vrea sa-si puna alegatorii sa stranga cureaua (mai ales cand astia sunt americani obisnuiti cu imbuibarea), ce om politic vrea sa-si semneze finalul, prin marirea taxelor pentru cei care-si pot permite sa plateacsa mai mult (Warren Buffet zicea ca impozitul lui pe venit, procentual, e mai mic decat al femeii care-i face curatenie)?
Solutiile propuse ar fi sa fie obligati americanii sa puna lunar bani deoparte, altfel sistemul de pensii ne va omori colectiv, si mai mult pe copiii nostri decat pe noi; lumea sa iasa la pensie cu 5 mai tarziu, pt ca oricum oamenii traiesc acum mai mult si sunt mai sanatosi, politicienii sa nu mai ia decizii populare pe termen scurt, dar sinucugase pe termen lung, sa se termine cu razboaiele aiurea…
E de lucru, dom’le, si foarte putini isi dau seama.
11 Comentarii
august 23, 2008 la 9:26 am
Ce mare lucru să dau peste cineva care scrie bine şi scrie şi adevărul! Multă lume, majoritatea, habar n-are prin ce trece America acum, şi noi cu ea. Miercuri am fost la o conferinţa în Rosemont unde printre vorbitori a fost şi dl. William Strauss, senior economist la Federal Reserve Bank of Chicago. A făcut o prezentare de 50 de min în care ne-a liniştit că dracul nu e negru, n-are coadă şi coarne ci e un tip de treabă, pieptănat frumos şi care îţi cară plasele dacă te vede cocoşat sub ele. A spus că criza nu e gravă, nu maidurează mult, altfel exprimat din punctul meu de vedere a vorbit la comandă, cu o falsitate care doare.
La final, un tip din audienţă l-a taxat dur, remarcând sarcastic că ce noroc că economiştii şi analiştii nu trebuie să plătească benzina, taxele, nu trebuie să-şi trimită copii la colegiu… Că dacă ar trebui, nu ar mai vedea lucrurile atât de roz.
Dar peste toate, mă bucur că te-am găsit. S-a întâmplat prin intermediul blogului http://schumitza.blogspot.com/. Mulţumiri şi ei şi ţie. Amalia
august 23, 2008 la 9:27 am
De proasta, proasta…
august 23, 2008 la 12:08 pm
Amalia: multumim de complimente.
Intr-adevar, nu toata lumea e de acord ca e groasa. Dupa film, joi seara, a fost un fel de discutie live cu tipii din documentar (ex-contabilul-sef al Guvernului, ex-secretarul de la Treasury Dept) si Warren Buffet. si in timp ce contabilii trageau semnale de alarma, bazate pe cifre, Buffet era super-optimist. au mai fost dezacorduri si legate de cum se poate rezolva problema. De unde se vede ca e complicata treaba si de la sine n-o sa se rezolve.
Obama: proasta, cine? Si daca da, vrem argumente, nu asa…
august 23, 2008 la 12:53 pm
și zici că mai stai mult prin țara aia?
august 23, 2008 la 12:58 pm
Atata cat sa-ti mai cumpar tie una-alta
august 23, 2008 la 1:16 pm
Şi dacă continua tot aşa, poate America nu va mai fi nici a copiilor lor…
august 24, 2008 la 6:51 am
august 24, 2008 la 7:45 am
ideea e in felu urmator: daca america cade, ne ducem si noi toti dracului o data cu ea. nu mai e ca la marea criza, cand nu erau statele asa de interdependente. in al 2lea rand, lor le convine ca dolaru e mai mic ca euro, inseamna ca cu 1 euro poti cumpara mai multe chestii de-ale lor, ceea ce ar trebui sa le fie bine, dar uite ca nue.it’s not all that it is cracked up to be…
apoi, pot sa spun cu mana pe inima ca americanii si-au facut-o cu mana lor. nu sunt mare experta in domeniu dar am suficiente cunostiinte de economie ca sa stiu ca atatea ipoteci si imprumuturi peste puterile de plata nu prea ii un lucru bun. degeaba au luat bancile casele inapoi daca nu au cui le vinde. regresul economic e puternic influentat de declinul SUA, de-aia multi romani se intorc care de pe unde acasa…
august 27, 2008 la 12:42 pm
“daca america cade, ne ducem si noi toti dracului o data cu ea” – bine zis.
apropo de faza cu nu e dracul chiar atat de negru, noua ni se spune destul de deschis ca ba da, dracul e destul de negru, sa ne tinem bine ca nu suntem decat la inceput si ca ne asteapta cel putin 2-3 ani de fun and games, recesiune, alea alea….nu exista emisiune la TV (deci tintite spre Maria Sa Publicul larg) care sa nu traga clopote de alarma si sa nu vorbeasca de credit crunch si sa vanture din ce in ce mai tare cuvantul recesiune (cand prin aprilie se vorbea de stagnare).
Asa ca nu stiu, zau, daca nu cumva nici Regatul Unit nu e nici al nostru, nici al copiilor copiilor nostri – si cu atat mai putin nici al lor.
august 27, 2008 la 8:58 pm
Tocmai citeam azi in ziar ca FDIC (mama si tata asigurarilor bancilor din State) urmeaza sa ia bani imprumut de la Trezoreria Americii, pen’ ca se asteapta, cam pe la primavara, ca multe banci sa nu mai aiba rezervele minime stabilite de lege. Io sunt de parere ca inca n-am vazut nimic din haul ce se apropie.
septembrie 2, 2008 la 11:32 am
Ani, iti doresc o vacanta minunata, plina de relaxare, liniste si voie buna!