I. Ce ironie mai mare, decat sa realizezi ca tu, autoare de blog personal, n-ai scris in jurnalul real al copilului din, …, din, …., ahhh, am uitat, …din… 3o ianuarie!
Dinainte de fi macar insarcinata, mi-am propus sa tzin un jurnal pt fiecare copil al meu, in care sa scriu mici evenimente ne/importante si, desigur, sfaturi pline de intzelepciune, care sa le foloseasca in viatza; imi imaginam cum o sa le citeasca, maturi fiind, si cum o sa ofteze si sa o sa zica “Of, Doamne, cate dreptate are!”. Asa ca am cumparat un jurnal cu o coperta speciala si un desen care imi aminteste de casa lui Meryl Streep, in “Podurile din Madison County”, filmul meu preferat de muiere ce sunt.
Numai ca m-am plictisit repede de fraze gen “Azi ai facut caca de 3 ori si pipi de 6 si ai cascat de 9 ori” si am decis ca o sa scriu doar atunci cand chiar am ceva memorabil de zis.
Si nu ca bietul copil n-ar fi facut chestii memorabile si demne de notat. Doar ca ma-sa denota aceeasi delasare ce-o caracterizeaza dintotdeauna, aceleasi proiecte maretze finalizate ca o bashina rasuflata, sufocate in lene.
Spicuiri din ultimul post din jurnalul copilului: “Ma bucur ca te dovedesti a fi hotarat si ambitzios si tzii sa ti se dea ceea ce ceri (…), dar nu uita ca uneori si compromisul e o solutzie!” HA-HA-HA. I’m so fucking funny… Si mai aminteste-i si lui ma-ta din cand in cand de sfaturile pe care le da altora!
Nota: mi-am promis solemn sa reiau scrierea in serios, mai ales ca e vorba de exemplul care se presupune ca ar trebui insasi sa fiu. HA-HA-HA!
II. Dialog conjugal:
“What’s wrong?”
“Nothing. I’m just fucking depressed.”
“Why?”
“I fucking hate my job, I can’t find anything better, I’m such a fucking loser!”
“What are you talking about? You’re the best thing that’s ever happened to me. I want you to be happy.”
“I am happy.”
“But you just said you’re depressed”
“I’m depressed… and happy”
Si mai zice lumea ca FEMEILE sunt alea greu de intzeles…
12 Comentarii
august 6, 2008 la 3:01 am
Nu ca se vad altfel lucrurile cand esti tu in papucii altuia (adica mai tii minte ce ma mai bateai la cap ca n-am scris in jurnal?)
)
august 6, 2008 la 3:57 am
pe mine ma deprima numai gandul la “Podurile…”, ca sa nu mai pomenesc de filmul in sine. ba am citit si cartea, si tin minte ca m-a adus intr-o stare teribila. nu stiu ce iti inspira tie dar chiar e trist. adica aia nu pleaca, de ce pana mea nu pleaca, si pe urma te gandesti ca lasa, e bine ca nu pleaca, si pe urma te gandesti iar ca da, dar ce bine ar fi fost daca ar fi plecat…..of
august 6, 2008 la 9:29 am
eu nu știu de ce te stresezi așa că doar ai scris pe blog chestii și pt copil. ia-le de acolo și trece-le în jurnalul pinguinului. de simplu
august 6, 2008 la 9:43 am
eu am zile in care starile alterneaza la fiecare 3 minute. ori rad isteric pana dau in lacrimi, ori ma simt deprimata de-mi vine sa-mi tai capul. e norma sa fii depressed si happy in acelasi timp, ca doar esti femeie
august 6, 2008 la 9:43 am
“How cool and funny my mama was!” – va zice Paul cand, la maturitate, va citi jurnalul … dar mai ales blogul!
Si mie mi-a placut enorm filmul!
august 6, 2008 la 10:39 am
Dendria: corect, mi-a venit si mie randul, am intrat in randul mamelor delasatoare
Departe: femeia din filmul ala e pt mine, ca orice superhero pt barbatzi; adica io clar as fi plecat si ajung la concluzia asta ori de cate ori revad filmul. De aia imi place, ca nu pleaca, ca imi da exemplu, ca tre’ sa te sacrifici, ca nu mai esti tu pe primul loc.
Laura: e mai mult chestie ca nu ma tzin de ce mi-am promis io mie…
Mara: personajul deprimat din dialog nu-s eu; e el
Ramo: asta ianinte sau dupa ce o sa zica “She’s such a fucking bitch”?
august 6, 2008 la 10:45 am
eee! exact asa si pt mine! numai ca pe mine ma deprima teribil concluzia asta, ca tre’ sa te sacrifici, imi vine sa ma ascund sub o piatra sau si mai rau, sa imi iau lumea in cap.
prefer sa nu ma gandesc la film, de aia ma mir ca ai ales coperta anume.
august 6, 2008 la 11:47 am
“Daddy was a patient guy!”
august 6, 2008 la 12:18 pm
Tu draga, eu nu ma consider mama delasatoare, nu intotdeauna. Pana una alta, am avut jurnal si blog… de fapt il mai am. Si-o sa mai scriu, cand mai creste asta micu, plus ca pana una alta cred ca conteaza mai mult ce faci pentru ei zi de zi si nu ca n-ai scris in jurnal.
august 8, 2008 la 10:33 am
intr-adevar, lenea-i mare doamna. numai de ti-ar ramane blogu pana-ti creste pinguinul mare si o sa-l citeasca si o sa zica “ce mama nebuna am”. In a good way, of course
)
august 8, 2008 la 3:56 pm
Dendrio, tu crezi ca mai tzin astia minte ce-am facut pt ei? Da’ ce-i scris negru-alb, dovada ramane
))
Schumitza: in a good way clar!
august 25, 2008 la 3:17 am
[...] Ce-si doresc femeile Filed under: Cuvintele duhului (apelor) — madelin @ 10:17 am Mi s-a parut genial, scurt si cuprinzator, de aceea gravez aici spre nemurire ironiile Anei-Maria: [...]