Am asteptat weekendul de 4 iulie, ca pe sfantul soare. Saptamani in sir, n-am facut altceva decat sa visez la cele cateva zile de pace si liniste, ce urma sa le petrec in Michigan, pe malul lacului. Neuronii mi se relaxau instantaneu cand ma gandeam la diminetzile lenese, cu micul dejun aproape la pat, pregatit de proprietarul unui bed & breakfast cochet, departe de oras, zgaraie-nori, masini, telefoane si clienti. Visul mi-a fost intrerupt joi dimineata, de insusi proprietarul mentionat, care ma anunta ca tornada din seara precedenta le-a intrerupt temporar curentul si apa. Nuuuuu!!!! Aproape mi-au dat lacrimile. Dupa cam 10-20 de telefoane irosite, mi-am dat seama ca n-o sa gasim nimic cu o zi inainte de 4 iulie, cand toata natzia are liber.
Ca prin minune, am gasit o oferta de ultim moment, pentru Orlando, cu conditia ca in doua ore sa-mi gasesc sefa plecata deja din oras, ea sa accepte sa-mi dea liber luni, sa gasesc colegul dispus sa ma inlocuiasca, sa ajung acasa, sa fac bagajele si sa prindem si avoinul. Toate astea in 2 ore. Tot ca prin minune, am reusit.
Asa ca am petrecut un 4 iulie extrem de american, distrandu-ne la Disneyworld si plictisandu-ne de moarte la Kennedy Space Center.
Disneyworld ruleaza!!! Ne-am simtit de-a dreptul vrajitzi, poate mai vrajitzi chiar decat plodul, care oricum n-o sa-si aminteasca mai nimic, dar o sa-l convingem noi ca i-a placut, cand i-om arata pozele. Nimic kitschos, nimic de prost gust, magie in miniatura.
Cu totul alta a fost povestea la Kennedy Space Center. Dupa toate stirile vazute si auzite, ma asteptam la o chestie super hi-tech, aproape SF, care sa ma lase cu gura cascata. Cand colo, am vazut o cladire si niste schele. Pustiu si parasit si aproape deprimant. Totul in tara asta miroase a recesiune, la greu. Pina si locul de unde se lanseaza rachetele in spatiu.
Cica in cladirea asta (singura de altfel) se petrec toate reparatiile navetelor spatiale, aici se desface nava in suruburi si se pune la loc. Io inca mai sper ca exista totusi neshte laboratoare subterane ultra-sofisticate, altfel raman pe veci dezamagita de “maretzia” programului spatial american, care cel putin de pe dinafara, pare atat de sofisticat, cam pe cat era si in anii ‘60. Aproape ca ne-a venit sa cerem banii de bilet inapoi, pe motiv de reclama falsa.
2 comentarii
iulie 9, 2008 la 3:55 am
cum adica? si toate grozaviile din independence day si men in black nu existaaaaa???
))
iulie 9, 2008 la 1:33 pm
Nu prea