Nu, n-am plecat in vacanta inca. Am de invatat; adica mai putin de invatat, ca am ingurgitat cele 7000 de pagini sau cate or fi exact, si acuma fac teste peste teste. Cica daca iei peste 80%, esti pregatit, poti sa te programezi la marele test, ala de-adevaratelea, de 6 ore si 250 de intrebari. Pina acuma, am luat peste procentul de mai sus, deci am decis sa ma programez. Nu de alta, da’ vreau sa ma vad scapata, intrucat mai am de luat o licenta, tocmai am fost informata, deci mi se arata o vara minunata, cu weekenduri de stat pe balcon si invatat, in timp ce sotul si copilul se duc in parc, la plimbare, se distreaza si se bucura de vremea de afara. Si seri minunate in familie, cand vin obosita de la serviciu, incropim rapid ceva de ingurgitat, ne mai jucam o juma de ora si mama merge la invatat, pina adoarme cu capul pe masa si pixul intre dinti.
De cand am inceput invatatul, tot adun o lista cu multe, multe chestii pe care le-as putea face in timpul asta, cum ar fi de citit toate cartile cumparate din Romania, in ultimii 7 ani, si care sunt vreo 37 in total. Inca mai sper ca n-o sa trebuiasca sa ating varsta pensiei pina sa apuc sa le citesc.
A propos de Romania, desi mi-am jurat (mai demuuuuult, cand eram tanara si fara obligatii) ca IO NU O SA IMI PETREC TOATE VACANTELE IN ROMANIA ACUMA CA AM POSIBILITATEA SA MA DUC UNDE VREA MUSCHII MEI, impotriva acestei inflacarate promisiuni am cumparat ieri biletul pentru Cluj. Mi-e dor, dom’le de casa, ce sa-i faci?! Mi-e dor de bunici si de mama si de prietenii mei dragi si ai mei vor sa-l vada pe Paul si mor de dorul lui. Jumatatea americana a decis ca ia o pauza de Romania, ceea ce chiar nu ma deranjeaza deloc, dimpotriva, pentru prima oara in ultimii ani, ma duc si io acasa si nu mai trebuie sa traduc, nu mai tre’ sa-i rog pe prieteni sa vorbeasca in engleza pe cat posibil, ca sa nu se simta exclus, pot sa stau cu mama si cu bunica la taclale cat vreau, fara sa ma simt vinovata ca-l las singur etc. All in all, abia astept sa ajung acasa. De siguranta, n-am mai luat bilete cu Tarom, ca sa nu mai repetam experientele de anul trecut, cand angajata lor m-a facut sa imi pierd mintile la 5 dimineata si toata lumea din aeroport a crezut ca sunt isterica si nebuna.
2 Comentarii
iunie 6, 2008 la 4:19 am
ăăă, cu ce să încep: succese maxime la marele examen, felicitări că nu lucrezi cu Taromul, mă bucur pentru tine că nu trebuie să traduci (eu am decis să nu mai traduc şi se înţeleg oamenii de minune…de fapt nu s-a ajuns la nicio ceartă din ce a dedus fiecare din conversaţie de unde pot să spunh că e bine şi aşa:).Cât despre vacanţa în România, dacă ai avea mai mult concediu ai face ce ar vrea şi care muşchi vrei tu, dar dacă e aşa de puţin şi eşti dincolo de gârlă, nu mai bine vinete calde, gomboţ cu prune şi alte bunătăţi răsfăţ cum nici la spa nu găseşti?
(eu intru în ceva depresie, din cauza plecării: am renunţat la maşină, merg cu metroul, trag cu urechea la români şi merg la teatru şi la piese pe care altfel le-aş sări cu graţie…e vreun remediu pentru asta?)
iunie 6, 2008 la 10:12 am
Merci de urari. Sper sa trec cu brio.
Ce sa stiu zice? Du-te la cat mai multe piese de teatru poti. Chestia asta imi lipseste. Am fost si aici la teatru, da’ e scump de moooori! Cam ca orice eveniment cultural. Un bilet la Chicago Simphony Orchestra e 40 de dolari (suuuus la balcon), un bilet la balet e 75, daca vrei cat de cat sa vezi ceva si nu balerini in miniatura si uite asa…
Lasă un Răspuns