Evenimentele de saptamana asta (toate, toate negative rau de tot) au culminat cu o zi de ieri teribil de proasta. Nu o sa intru in detalii, insa lista ar fi cam asa:
- copil beteag, cu febra osciland intre 39 si aproape 40 (la inceputul saptamanii)
- o neintelegere profesionala a carei gravitati inca nu o stiu completamente (ieri)
- o promisiune de viitor care s-ar putea solda cu rezultat zero barat (ieri)
- masina nu porneste (ieri)
- copil beteag din nou, de data asta fara febra, da’ cu bube rosii din cap pina-n picioare (ieri)
Atata de multe s-au adunat ieri, ca era absurd pina la infinit. De ani de zile, ANI DE ZILE, n-am mai avut o zi atat de proasta. Absurd! Aseara, nici nu mai stiam daca sa plang sau sa rad. Sa plang de cat cacat mi se poate livra intr-o zi sau sa rad de cat de ireal pare totul. Si, in mijlocul gramezii de ghinion, mi-am amintit de scena asta din “My cousin Vinny”, caci exact asta imi ziceam si io mie: Mai exista oare ceva ce mi se poate intampla astazi????
Anyway, maine plecam spre St. Louis. Dac-om trai si-om fi sanatosi…si daca porneste masina, pe care azi am dus-o la mecanic si cand au dat-o jos de pe camioneta, a pornit la prima cheie si, oricat s-a chinuit tipul sa-i gaseasca vreo hiba, n-a reusit.
3 Comentarii
aprilie 11, 2008 la 3:05 am
da’ i-au trecut pinguinului bubele şi febra? sau plecaţi aşa?
aprilie 11, 2008 la 11:15 am
I-au trecut toate, iti dai seama ca altfel nu-l scoteam din casa. In alta ordine de idei, nu cred sincer ca pot termina cartea la timp, da’ mi-o pun in bagaj, just in case…
aprilie 11, 2008 la 11:21 am
“When it rains, it pours” se zici aici! Intr-adevar, cateodata, parca vin toate odata! E bine ca reusesti sa iti pastrezi simtul umorului si in asemenea zile. Drum bun si sedere placuta in St. Louis!