februarie 26, 2008...8:22 pm
Copii fara mama
Jump to Comments
N-am cunoscut-o pe Voichita Boloha, insa am amici care o stiau. Avea 27 de ani si doi copii mici: o fetita de aproape 2 ani si un baietel de 9 luni. Voichita s-a sinucis saptaman trecuta. Avea depresie post-natala. Din pacate, n-a fost nimeni in preajma ei care s-o ajute. Povestea ei e dureroasa si complicata. Gasiti aici mai multe amanunte: http://carmensa.com/voichita.html.
Va rog sa trimiteti linkul mai departe, daca credeti ca si altii ar putea sa contribuie cu ceva. Multumesc.
15 Comentarii
februarie 27, 2008 la 2:26 am
cum naiba să te sinucizi din cauza asta? mi se pare aşa “americăneşte” cumva… nu putea să-şi cumpere nişte prozac?
iar copiii i-aş înfia eu, dacă se poate…
februarie 27, 2008 la 8:36 am
Laura, nu-i asa usor de judecat problema. Din pacate, am inteles ca desi a fost diagnosticata corect, nu s-a aplicat tratamentul necesar sau cel mai eficient. Depresia post-natala este un diagnostic foaret serios. Probabil ti se pare “americanesc” pentru ca aici se vorbeste mult despre asta. Ar fi foarte bine sa se faca acelasi lucru si in Romania.
Cat despre copii, am inteles ca bunica din Romania vrea neaparat sa-i creasca, insa o sa aiba o gramada de formalitati legale de trecuta. Nu sunt sigura ca o sa reuseasca.
februarie 27, 2008 la 9:02 am
mi se pare “americăneşte” că a recurs la sinucidere. de depresie post-natală evident că ştiu, dar în românia nu am auzit încă să se sinucidă cineva din cauza asta. şi cred că sunt destule mame care au trecut prin aşa ceva.
martie 4, 2008 la 6:43 am
Nu e “americaneste” deloc ce a facut Voichita. Eu sunt verisoara primara cu ea si incerc sa ii inteleg situatia. Singura, in America, cu 2 copii mici, fara sot, fara bani…..sunt f multe motive care au dus la comiterea acestei sinucideri. Nu ar trebui sa fie condamnata pt ce a facut, pt ca numai ea stie prin ce atrecut departe de familie…Asa ca va rog lasati-o sa se odihneasca in pace.
martie 4, 2008 la 6:47 am
Insa doar acum am aflat, dupa moartea sa prin cate necazuri a trecut, pt ca ea nu a spus nimanui nimic. Daca stiam, toti membrii familiei o ajutam cum puteam. Ne pare f rau ca sa ajuns aici, dar nu mai puneti intrebari prostesti daca nu stiti despre ce vorba. Va multumesc.
martie 4, 2008 la 1:08 pm
nu o condamnam chiar deloc. mă întrebam doar cum de e posibil să se ajungă la asta cu atâtea medicamente contra depresiei. și nu mi se pare o întrebare prostească, ci firească.
martie 4, 2008 la 11:54 pm
Lucica, imi pare foarte rau pentru Voichita si mi se rupe sufletul cand ma gandesc la copiii ei si nici macar nu-mi pot imagina ce-a fost in sufletul ei cand a decis sa recurga la gestul asta. Foarte dureros si tragic. Domnul sa-i odihneasca sufletul in pace si sa vegheze asupra copilasilor ei. Imi pare rau pentru pierderea suferita de familia ta. Sincere condoleante.
martie 15, 2008 la 4:58 am
Incerc sa inteleg prin ce a trecut Voichita, am cunoscuto si eu.Ca proaspata mamica stiu ce inseamna si depresia post natala, nu trebuie sa ai neaparat probleme ca sa treci prin asta, se intampla pur si simplu, dar cand sufletul tie plin de amaraciune e greu. Sunt sigura ca sia iubit foarte mult copii si ii va veghea mereu de acolo ,,din stele,,.D-ZEU sa aiba grija de sufletul ei de acum incolo ,si cred ca doar EL ii poate intelege gestul.
martie 16, 2008 la 10:08 am
Intelegere: ai perfecta dreptate.
martie 22, 2008 la 8:26 am
nu e de intzeles un astfel de gest…un parinte care isi iubeste copiii nu ii lasa singuri pe lume si mai ales pe un alt continent unde nu au nici o rudenie…poate ca a trecut prin multe dar iubirea purtata copiilor putea sa o ajute…sunt atatea alte solutii cand esti intr-o situatie disperanta nu chiar moartea…trebuia sa ceara ajutor si nu cred ca cineva nu ar fi sprijinit-o….oricum Dumnezeu sa o odihneasca in pace
martie 25, 2008 la 12:55 pm
Aveti dreptate, dar la asemenea gesturi un moment de cumpana e suficient si totul e pierdut , o fractiune de secunda si nu mai e cale de intoarcere.
mai 22, 2008 la 7:49 am
nu trebuie sa judecati pentru ca nu este necesar
e prea tarziu
ganditi-va la copii ei
ea ar vrea sa creasca linistiti si alaturi de cineva din familie
acum ei sunt cei mai importanti
am fost colege de ansamblu si ma doare sa aud asa ceva despre ea
oare cum se simte mama ei cand aude rautati de genul asta
care este parinte deja ar intelege
mai 22, 2008 la 7:50 am
dumnezeu sa o odihneasca si sa aiba gija de copilasii ei, ca tare te doare sufletul cand e vorba de copii
doamne ce dureros este
mai 22, 2008 la 7:51 am
cei care au fost in ansamblul mara
sigur stiu ce vesela fata era
mai 22, 2008 la 9:07 am
Ionela, este intr-adevar o tragedie si o situatie foarte speciala pentru copiii ei. Sincere condoleante.
Lasă un Răspuns