Dupa noua luni jumate, in care am asteptat ca minunea sa se intample si sa ma intorc la kilogramele de dinainte de bebe, mi-am dat seama ca NU o sa se intample de la sine. Nu s-a intamplat nici macar in cele 6 saptamni de post inainte de Craciun, cand mama ma incuraja, spunandu-mi ca ea slabeste pe putin 6-7 kg, ori de cate ori tzine tot postul. Io n-am slabit nici macar jumate de kilogram. Adevarul e ca aici nu e greu sa tzii post, intrucat s-au inventat toti inlocuitorii de carne si lactate: crema de “branza” din soia, lapte de soia/orez/alune/migdale, inghetata de soia, pina si prajitura fara lapte si oua. (stiu, postul nu trebuie redus la o simpla dieta, e vorba de curatirea sufleteasca, bla-bla-bla, poate de aia am si fost pedepsita si n-am slabit nimic)
Am mai avut in toamna cateva tentative de a incepe sportul, alergand impingand caruciorul, insa a venit iarna si s-a incheiat si distractia asta. Mi-am tot cautat sala, in timp ce m-am tot aburit pe mine insami, ca n-am timp si de sport, dupa 9 ore de munca, un sotz cu care vreau sa petrec macar o ora pe zi si un copil, care n-as baga mana in foc ca stie care-i mama si care babysittera, daca ar fi sa ne asezam amandoua in fatza lui.
Recent, am avut insa un nou wake up call. Stateam cu hubbie pe canapea si ne uitam la ceva show sau la ceva film, nu mai stiu exact, insa stiu ca era vorba de o tipa care ii cere iubitului sa-i spuna de ce o iubeste. La care, ma gandesc sa verific si io cam cum stau la capitolul asta, avand in vedere ca, de cand cu bebele, nu mai ramane mult timp de “relationship talks and introspections”:
El: “Are you fishing for compliments?”
Eu: “No, I just wanna know”
El: “Ok. I like that you are a good mom; you take care of me; you make me happy; you are a good cook. I like you ’cause you’re strong and have a good sense of humor. I like…”
Eu: “STOOOOP!!!”
Mi se pare mie sau chiar nu exista NICI o referire la nici una din calitatile mele fizice, fie si macar culoarea ochilor sau nuantza pistruilor???? Stiu, ar trebui sa fiu mai putin frivola si superficiala, insa sunt femeie si odata chiar incapeam si io intr-o pereche de blugi marimea 29, chiar daca era acum 10 ani. Asa ca imi pasa. Si nu-i vorba de “insecurities” (sau poate doar un pic 
), e vorba de a-ti face placere sa te privesti in oglinda si de a te simti frumoasa, in felul tau
Asa ca sambata dimineata am purces si m-am inscris la sala. Alergatul e singura metoda care functioneaza la mine, am mai aplicat-o o data, la vreun an de la venirea in State, cand luasem serios in greutate de la multele cutii de Haagen-Dazs si putzinul mers pe jos. Dupa vreo 3 luni de alergat cate o ora/zi, am slabit 12 kg. Pretty impressive, if you ask me.
Deocamdata n-au trecut decat 2 zile, insa sunt foarte hotarata sa ma tzin de treaba. Pentru mine si pentru sanatatea mea. Si pentru ca da, imi place sa “fishing for compliments” din cand in cand. Asa ca: DA, I’m gonna get my ass back there on that FUCKING list!
8 Comentarii
februarie 26, 2008 la 2:43 am
haagen dazs with macadamia brittle!!! un deliciu!! ăsta e motivul pentru care am iubit eu olanda şi pe gerben – ori de câte ori mergeam acolo îmi cumpăra kilograme de haagen dazs with macadamia brittle. (sau ar trebui să spun “unul dintre motivele”?
) )
uite, haagen dazs e o franciză care lipseşte din românica. hmm….
februarie 26, 2008 la 3:37 am
off-topic: s-a găsit stafful lui billary ce poză cu obama să publice! cu adevărat disperaţi
februarie 26, 2008 la 3:58 am
PS: să te uiţi pe pittwatch.com la ultimul post. ăla cu clipurile pentru jimmy kimmel şi sarah silverman. am râs de am murit. asta e partea care îmi place a americii.
)))
februarie 26, 2008 la 5:40 am
Iti tin pumnii! Si sper sa ajungi la momentul in care slabitul sa treaca pe plan secundar, adica sa-ti doresti sa mergi la sala de dragul de a simti cum se scurge banda sub pasii tai si cum iti clocoteste sangele in vene… E minunat. Mie imi pare rau ca in bucuresti n-am nici un parc la indemana, sa simt si cum curge peisajul pe langa mine
februarie 26, 2008 la 8:40 am
Laurici, Haagen-Dazs e mama lor!
si da, Hillary si oamenii ei is tot mai naspa. Asta le e clasa…
Elena, multumesc de incurajari
octombrie 1, 2008 la 9:03 pm
so… cum merge alergatul? Felicitari pentru blog, by the way – tocmai l-am descoperit si citesc din el
octombrie 1, 2008 la 10:19 pm
Eduard: alergatul nu merge nicicum; am intrerupt dupa o luna, intrucat am avut de luat doua licentze, pt serviciu. Dar m-am abtzinut serios de la mancare si am slabit 15 lbs. Deci, se poate si de pe canapea
octombrie 2, 2008 la 12:26 am
Wow! 15 lbs, felicitari! Felicitari si pentru licente. Da, se poate si de pe canapea. Dar pe de alta parte cand alergi – mai ales daca alergi mult – e fain ca trebuie sa mananci carbs
Eu sunt un chocaholic, si alergatul imi intretine viciul 