februarie 18, 2008...4:14 pm
Drog si halucinatie
Jump to Comments
N-am consumat in viata mea, nici un fel de drog (daca nu punem la socoteala alcoolul si tigarile). Nu le-am cunoscut reactiile pe propria-mi piele. O colega imi povestea ca, odata in Amsterdam, a mancat ceva “mushrooms”, dupa care s-a asezat pe malul unui lacushor si a trait cele mai fascinante opt ore din viata ei.
Mie Orbitorul lui Cartarescu mi se pare halucinogenul perfect. Te ia din lumea asta, te duce in lumea lui, plina de prafuri de aur si fluturi lopatari, te urca prin vene si te imbaiaza in lumina. O fericire perfecta, ce o vrei mereu mai multa si mai fara de sfarsit. I’m addicted!
6 Comentarii
februarie 18, 2008 la 11:06 pm
Morfina nu-i tot drog? Ca de-aia stiu sigur ca ti-ai procurat mintind asistenta :))
Cat despre Orbitor, da-l si mie, pliz, am nevoie multa de un halucinogen
februarie 18, 2008 la 11:44 pm
Nu mi-am dat seama c-am mintit-o decat dupa…
No habla ingles :))) Sau neuronii abia se luau iarasi incet de manutze 
februarie 19, 2008 la 2:46 am
când ai avut timp să citeşti dacă ţi-a fost copilul bolnav? sau ăstea îs amintiri din vremuri bune? :))))
februarie 19, 2008 la 8:50 am
Dupa ce l-am pus pe Paul in pat, m-am premiat, doua seri la rand, bagandu-ma in cada cu Cartarescu si un pahar de vin. Meritam, nu?
februarie 20, 2008 la 9:01 am
Cartarescu …la un pahar de vin in cada cu doamnele maritate.
e kynky :)))
februarie 21, 2008 la 4:07 am
hm. acuma ca zici, daca stau sa ma gandesc…
parca parca e cam fumata si cu pupilele marite jumate din literatura domnului c. (punct)
oare mie de ce nu mi-a trecut veci prin gand asa ceva?…
Lasă un Răspuns