ianuarie 30, 2008...11:48 pm
Stand up for your … self?
Jump to Comments
Mi se pare foarte trist cand cineva se lasa calcat in picioare, de teama ca-si va pierde slujba, relatia sau mai stiu io ce. Cum poti sa lasi pe cineva sa-ti anuleze munca de un an sau sa nu dea doi bani pe tine si tu, cu toate argumentele in favoarea ta, sa nu zici nimic, ba sa te mai faci si mai mic, mic, cat mai mic si mai invizibil, de frica sa nu superi, TOT TU, pe magarul ignorant???
Ma intristeaza de-a dreptul propozitiile de genul: “Unde o sa mai gasesc un job ca asta?” sau “Decat singura, mai bine cu el, asa cum o fi”. WAKE UP, PEOPLE!!!
E timpul sa incepi sa te respecti. Daca nu ceri asta de la tine, cum o sa le-o ceri celorlalti?
Am fost la cina cu neshte amice. Si asta mi-a venit sa urlu tot timpul. Sad, sad, sad…
7 Comentarii
ianuarie 31, 2008 la 3:31 am
nu-mi spune că nu le-ai spus asta şi le-ai lăsat să se lamenteze!? şi, de fapt, nu îmi vine să cred că femeile de acolo gândesc aşa. asta e mentalitate balcanică mai mult. america din faşă te învaţă altceva. eu aşa ştiam. sau nu?
ianuarie 31, 2008 la 4:35 am
Tocmai am demisionat din cauza unei “discutii” serioase cu directorul de creatie… dar am inteles ce se intampla cu oamenii abuzati psihic si cat de mult iti afecteaza aprecierea de sine un mediu din asta contaminat. Incredibil!!! Te aduce in situatia de a te gandi daca ai face fatza in alta parte … cred ca la asta se rezuma faptul ca dau inapoi sa nu-si piarda job-ul, iar intr-o relatie un tratament de felul asta iti creaza un handicap emotional.
Eu am plecat de acolo, dar colegul meu care e de doi ani e foarte speriat si crede ca nu ar face fatza unui interviu … e tragic
ianuarie 31, 2008 la 4:57 am
îmi pare rău, elina. da’ intră aici că poate, poate…
http://elsaexarhu.wordpress.com/2008/01/16/ce-caut-a-good-person-pentru-un-nice-job/
ianuarie 31, 2008 la 8:30 am
Laura: americancele nu sunt alea din Sex and the City. Is si ele de f. multe feluri. Io am incercat sa le spun cate una alta, of course,
, da’ pina la urma e viata omului, alegerea lui. Depinde de nivelul de toleranta la abuz, cred. La mine e zero, sau -1 
Elina: You ROCK!!! Imi plac femeile care stiu ce vor si unde le e locul in lumea asta! Sunt sigura ca o gasesti un alt job, no worries.
februarie 1, 2008 la 3:53 am
Da, cu o atitudine prin care mereu mi-am apărat drepturile şi am comentat când cineva se lua de mine pe nedrept am tot schimbat la locuri de muncă…
Cel mai mult am rezistat 6 luni, se pare că numai aşa poţi găsi ceva mai bun! Acum sunt mai mulţumită (am făcut iar 6 luni şi încă mai sunt aici) şi totuşi nu am de gând să prind rădăcini nici aici, mereu este loc de mai bine.
O să-mi zici probbail că trebuie să ştim când să ne oprim.
februarie 1, 2008 la 3:55 am
Apropo!
Citeam o chestie amuzantă într-un articol în care te învăţa cum să negociezi un salariu, dacă îl găsesc ţi-l trimit!
Pe scurt, ideea era că nu trebuie să accepţi niciodată o ofertă din prima, oricât de bună ar fi ci să cântăreşti toate posibilităţile, acum cred că diferă de la caz la caz…
februarie 4, 2008 la 12:53 pm
Anaayana, e firesc sa vrei tot mai bine
. Io-s mai mult genul ca stau si lupt, daca stiu ca merita si ca as avea sanse de castig si abia pe urma plec… adica nu ma las asa usor 
Lasă un Răspuns