ianuarie 29, 2008...11:06 pm
Ce-as schimba la mine
Jump to Comments
Se zice ca nemultumitului i se ia darul. Asa ca ma multumesc cu ce am. Asta nu inseamna ca totul e perfect, dar vine o vreme cand incepi sa te impaci cu cine esti si cum esti si de ce esti. Si incep sa cred ca, incet-incet, imi gasesc locul si rostul si incep sa le/ma accept asa cum sunt.
Zilele astea sunt exact patru ani, de cand am foarte aproape sa nu mai fiu deloc. Ar fi total ipocrit sa ma plang acuma, nu? Sunt foarte recunoscutoare ca sunt asa cum sunt. Si nu spun asat cu aroganta. O spun cu gratitudine.
Asta a fost o leapsa de la B0gdan. Cine vrea sa faca exercitiul, aici sau pe propriile bloage, (Laurici, Letitia, Dendria, Ramo, Cru) feel free.
6 Comentarii
ianuarie 31, 2008 la 7:06 am
nij mie nu-mi prea vine a schimba nimic. desi, cateodata mi se pare ca nu mi-ar strica mai multa relaxare:)) ca io-s din aia, vai si-amar daca sare tzandara…
ca in rest ma gandesc la defectele mele ca la niste calitatzi rarissime, cand is dozate corect :d
ianuarie 31, 2008 la 8:21 am
si io-s din aia cu tzandara
; io ma auto-caracterizez “pasionala” in momentele alea; mama zice ca-i lipsa de auto-control 
ianuarie 31, 2008 la 11:56 am
pasionala e frumos spus:))
iar auto-controlu’ e un mit inventat de calugarii aia tibetani ca sa justifice faptu ca nu se uitau fetele dupa ei, lasa ca stim noi…
februarie 1, 2008 la 10:12 am
eu sunt crizata uneori, daca simt ca nu pot respira si nu am spatziul si linistea mea. as vrea sa nu fiu niciodata asa, sa nu trantesc usile.
Apoi, cand eram mai mica voiam sa am un nas mai subtzire si finutz, ca am un nas “cu personalitate”, ca sa folosesc un eufemism…
Intre timp m-am indragostit de nasul meu si cu mult narcisism spun ca e unul dintre cele mai misto pe care le-m vazut vreodata
Apoi, as fi vrut sa am niste picioare lungi-lungi si fund de brazilianca.
Nu-s suparata neaparat pe ce am, dar ala era idealul meu de corp frumos. De metisa sau de mulatra.
In mod obiectiv, mi-as schimba acum degetul care o fost operat si mi-as implanta par pe acel cm2 de pe crestetul capului de unde mi-o cazut in urma unui stres (neconstientizat) intr-a 8-a.
E aproape insesizabil, da la anumite impletituri poate se vede si gandul asta ma enerveaza!
si am mai spus pe postul licuricei 2 chestii.
cat priveste temperamentul, l-as mai … tempera.
Dar ma maturizez eu odata si-odata.
altfel is multumita de tot ce mi-i dat, iar ce e deranjant sper sa poata fi slefuit.
februarie 1, 2008 la 10:29 am
Cand i-am intrebat odata pe ai mei, care tocmai se intorceau de la ceva nunta, cum era mireasa (ca asta ma interesa intotdeauna, of course), tata a zis ca era frumoasa, “da’ avea nasu’ mare, ca tine”
februarie 1, 2008 la 2:15 pm
:)))))))))))))))))))))))
Lasă un Răspuns