Diverse

Jump to Comments

Am vazut aseara “4,3,2″. Mi-as fi dorit sa nu fi citit nimic despre film, sa nu fi stiut ca a castigat la Cannes, sa nu fi fost aproape infuriata ca n-a fost nominalizat la Oscar, inca inaine de a-l vedea. Vrei nu vrei, chestiile astea te influenteaza chiar mai tare decat te astepti. Am avut asadar niste asteptari. Si nu ca mi-ar fi inselat asteptarile, dar imi facusem o cu totul alta idee. Mi-a placut, in general. Au fost si parti pe care le-am gasit de plict, desi unii critici, evident avizati, nu ca mine , zic ca si non-sensul ala de la inceput, cu umblatul din camera in camera si discutii cam fara noima, isi au rostul lor in marea schema a filmului. Asa cum o fi avand si dialogul ala fara sfarsit parca de la masa din familia lui Adi, pe care oricum, daca n-ai trait vremurile alea, n-ai cum sa-l prinzi in toate nuantele lui.

Mi-a placut enorm ideea de sacrificiu extrem in numele prieteniei si mi-ar fi placut sa vad cum se impaca Otilia cu urmarile gestului ei. Mie asta mi s-a parut piesa centrala a povestii, cu atat mai mult cu cat avortul, care ar fi trebuit sa fie partea cea mai dureroasa a filmului, nici nu se petrece sub ochii nostri. Se intampla cand noi suntem plecati altundeva.

(In ‘89, aveam 13 ani. Nu destul de mare ca sa stiu cum era viata de student, fara educatie sexuala si, cred, fara prea mare acces la contraceptie, iar avorturile interzise. Gregg ma tot intreba ”Ce era asa rau sa fii pastrat copilul?” si nu m-am putut gandi decat la stigma sociala. Habar n-am daca asta o fi fost motivul principal, da’ sunt sigura ca nici acum, in 2008, nu i-ar fi usor unei studente singure si insarcinate sa dea piept cu gura-lumii).

Concluzia- mi-a placut povestea, dar mai mult mi-a placut “California Dreamin’” , ca film.

 ****

Nu pot sa nu jubilez cand ma gandesc ca OBAMA FUCKING CRUSHED HER!!!!!!

Surpriza, surpriza: Obama a luat 54% din voturile femeilor. Deci, mai sunt care gandesc ca mine :). In plus, ceea ce e foarte incurajator pt viitorul Americii, tinerii sub 29 de ani l-au votat in procent de 64% pe Obama, in timp ce Hillary a luat majoritatea voturilor hoshchetzilor de peste 65 de ani. Zic incurajator, pt ca ma bucura scarba generatiei mele fata de actualul “status quo”. cu alte cuvinte, mai este o speranta.

Discursul lui Obama: FUCKING AWSOME!!! “We’re up against the conventional thinking that says your ability to lead as president comes from longevity in Washington or proximity to the White House”- nice! Pt. ca asta e ideea pe care o tot flutura Hillary, experienta ei de “35 de ani”! Experienta ei de ce? De nevasta de om politic? Nici un proiect ce i-a fost dat n-a dat rezultate uimitoare, nici n-a excelat in nici o functie ce-a avut-o. Nici macar in aia de nevasta :).

Iar partea cu “Yes, we can” din discurs, mi se pare absulut geniala, intr-o tara unde “Yes, we can” nu e numai un slogan, e o credinta.

Cireasa de pe tort- Caroline Kennedy care a scris ieri un editorial in NY Times, “A President Like My father“: “I have never had a president who inspired me the way people tell me that my father inspired them. But for the first time, I believe I have found the man who could be that president - not just for me, but for a new generation of Americans.”

Lupta incepe sa fie tot mai dura si mai interesanta pt noi, spectatorii

5 Comentarii

Filed under Uncategorized