ianuarie 18, 2008...11:20 pm
Se presupune c-ar trebui sa se amuze
Nu stiu in alte mariaje mixte cum e, dar la noi diferentele “culturale” se simt cel mai acut, cand e vorba de bancuri. Io IUBESC bancurile bune si, de cate ori aud unul nou, ma cuprinde asa o nerabdare teribila sa i-l spun, desi pina la ora asta ar fi trebuit sa pricep ca ori se pierd in traducere, ori is prea ciudate, dar n-a gustat NICI UN BANC de-al meu! Nu gasesc explicatia. In afara de bancurile romanesti, radem cam la aceleasi glume si poante. Poate o fi umorul romanesc, care o fi asa, “mai aparte”, si nu-mi dau io seama. Cum, desigur, nici englezii nu isi dau 
Azi am citit bancul lui B0gdan, la serviciu si am ras de una singura, de se intrebau colegii oare ce-o fi fost azi in cafeaua mea. Cand am ajuns acasa i-l spun si lui si io nu mai pot de ras si el zice: “You mean he was not dead or what? I don’t understand why this is so funny to you. Why do you guys have so many morbid jokes? AND WHY DO YOU FIND DEATH SOOO FUNNY?”
Nu i-am raspuns, da’ stiu unde va fi urmatoarea excursie din Romania: la Sapantza! :)
3 Comentarii
ianuarie 20, 2008 la 10:59 am
ca bine ai zis si ai atins un punct sensibil, umorul inter-cultural. am constatat in Italia ca bancurile bune is cam aceleasi cu ale noastre (chiar si proverbele si zicatorile) insa pot sa spun ca is mai proaste in general din cauza ca si-au pierdut (cel putin in Nord) traditia orala a poantelor; oamenii lucreaza, nu spun bancuri.
Apoi la scoala, cand am “studiat” genurile sitcom si stand-up comedy (cu origini in teatrul evreiesc) intre colegi nu radea nimeni, foarte ciudat…. adica nu aveau simtzu ala al absurdului si umorul de subtext.
La comediile italienesti insa, radeau astia la niste faze atata de suflate, incat eu radeam ca nebuna de ei, cum pot sa rada la asa aberatii. Doar Carla avea un simt al umorului mai internationalizat (Carla e prietena mea cea mia buna de acolo) ca ea manca de mica Tv strain pe pita, in rest foarte greu…
Apoi, intr-o zi vine la mine un prof din Roma foarte fain (si cult si cu simtul umorului), si imi ziace ca o vazut filmul “A fost sau n-a fost?” de Porumboiu si ca i s-o parut… interesant. L-am intrebat daca “s-a distra si stingherit mi-a marturisit ca nu prea, pentru ca era… “umor romanesc”.
Poate ca, intr-adevar, fiecare poate reactiona doar in functie de propriile scheme culturale.
Parerea mea e ca totusi romanii sunt mai hatri si in sensu asta au avut noroc tocmai ca eram la confluenta atator culturi - latine, germanice, balcanice, slave, semitice etc…
si am mai avut si parte de necaz.
ianuarie 21, 2008 la 9:47 am
cred ca conteaza f tare si faptul ca traducand, un banc isi pierde din farmec. Nu neaparat pentru faptul ca un banc e bun atat timp cat il si spui cu farmec, dar poate unele nuante se pierd…..
ianuarie 26, 2008 la 11:39 am
Leti: lui Gregg tocmai ca i-a placut si “A fost sau n-a fost” si mai ales “California Dreamin’”…numai la bancuri avem probleme
Cred ca-i vorba de acel simt al absurdului, de care ziceai si tu. Pe cand la mine reactia e “ii atata de absurd, ca-i funny”, la el el e ceva de genul “e atata de absurd ca-i ridicol”.
Departe: Sunt convinsa ca daca ar sti romaneste, le-ar prinde mai bine. Sau daca as stii io atata engleza cu nuante…
Lasă un Răspuns