ianuarie 16, 2008...11:09 pm
Pinguinul si chelnerita
Aseara am iesit cu hubbie si pinguinul, la un restaurant mic si cochet de langa casa, unde ne place mult, ca mancarea e foarte, foarte buna si mai ales foarte ieftina. Si aseara, pt prima data, erau doua tipe chelnerite, in locul celor doi chelneri foarte gay, de care n-am fost niciodata “very fond of”; nu, nu pt ca ar fi gay, ci pt ca unuia intotdeauna ii erau blugii prea largi si ori de cate ori se apleca spre vreo masa, i se vedea crapatura fundului sau paros (stiu, nu tocmai imaginea care-ti starneste apetitul), iar celalalt cred ca era asa, usor mai greu de cap: o data am mancat un sandwich cu creveti si o salata de cartofi si cum n-am putut manca tot sandwichul, l-am rugat sa mi-l puna la pachet. Poate o fi fost vina mea, ca i-am zis “just the shrimp”, vrand sa spun ca nu veau si cartofii, iar cand am ajuns acasa, am constat socata, ca el imi alesese cele 3-4 bucati de creveti dintre paine si le aruncase in cutie. Creveti goi! 
Oare ce s-o fi gandit?Nu stiu daca din ce cauza au disparut cei doi. Stiu, insa ca fiu-mio a fost super delectat de noile fetze. N-a bagat nimic in seama pina a venit chelnerita blonda, cu ochii mari si plete ondulate, sa ne ia comanda. Cand i-a auzit vocea, a aruncat cat colo jucaria si a inceput s-o soarba din ochi, de zici ca era singura femeie ce-i ramasese pe insula pustie. Nici nu sufla, nici nu clipea. O sorbea pur si simplu din ochi.
Cum o vedea ca se plimba pe la alte mese, se intorcea ca titirezu’ dupa ea. Cand ne-a adus mancarea, a inceput chiar sa-i “vorbeasca”, cu “aaaiiiii’ si “ghighighi” si, desigur, tipa se aseaza pe scaun langa el. OMG! Sa vezi atunci exaltare si zambete si batai afectate din gene. Io si hubbie ne uitam ca la spectacol.
La plecare, a venit sa-l vada si chelnerita cealalalta, bruneta. Se uita, nene, la ele, de zici ca urmarea un schimb de mingi la tenis.
Dupa ce iesim afara, tatal cel mandru ii spune: “Just a little bit more and daddy’s gonna teach you how to ask for their phone number.” Io, pe de alta parte, ma si vedeam in 15 ani de acuma, raspunzand la telefon: “He’s here but HE HAS TO STUDY!!! AND STOP CALLING HIM! HE’S MINE!!!!!!!!!!!!!!!!!!”
10 Comentarii
ianuarie 17, 2008 la 2:33 am
ba pardon! in 15 ani o sa aiba propriul mobil, nobody’s gonna call through mum-switchboard slash home land line
ianuarie 17, 2008 la 3:49 am
seamănă cu frate-to, dacă nu mă înşel, nu? :)))
ianuarie 17, 2008 la 8:28 am
:))))))))))
ianuarie 17, 2008 la 8:28 am
Laura: se pare ca da
ianuarie 17, 2008 la 7:12 pm
Pai ce-am vorbit la telefon mai de doua zile, ca e propria lui persoana, ai si uitat? :)) Ceva bate de baseball ai prin casa, sa ai cu ce fugari pretendentele?
ianuarie 17, 2008 la 10:41 pm
Dendria, ramane cum am stabilit
“Whatever makes him happy”….I guess….
ianuarie 18, 2008 la 4:30 am
Las’ ca e bine… daca fura inimi si atentie de la varsta asta.. Pot doar sa-mi inchipui cat de mandru era sotul tau!
ianuarie 18, 2008 la 8:42 am
Era, era
ianuarie 18, 2008 la 7:24 pm
Adevaru-i ca te asteapta vremuri grele. Mai stii cand era David mic si eram in Evanston si le zicea la toate gagicile de pe terase”Hi”, insotit de tat-su? Sunteti abia la inceput, hihihi.
ianuarie 19, 2008 la 1:12 am
Da, mi-ar cam trebui un “ghid de mama de baiat”
Lasă un Răspuns