Despre hot dogshi, americani si seminte

Jump to Comments

De cate ori mergem in vacanta in Romania, sotul meu cel american pina in maduva oaselor se imbolnaveste. Nu de la inceput, ci, de regula, in ultimele 2-3 zile. De obicei, boala lui se manifesta sub forma de stat cate o juma de ora in baie, cam din 2 in 2 ore. El zice ca e indigestie si ca-i de la mancarurile romanesti. ”Io nu cred ca i-i rau de la mancare. I-i dor de casa si de hot dogshi”, ma pune mama sa traduc. (da, inca mai lucram la a o convinge pe dna directoare si pe stimabilul ei sot sa vada de ceva ore de engleza, insa sperantele imi sunt de partea astalalta, ca mai degraba o sa invete el romaneste, cand l-o auzi pe fiu-sau cum o sa rosteasca frumoase si minunate cuvinte, in limba noastra cea ca o comoara ascunsa intre Carpati. Deocamadata nu le stie decat pe alea ce nu are voie sa le zica in fatza alor mei. Sotul, nu fiul).

Deci, azi mi-am dat seama ca mama ar putea avea dreptate si de vina sa fie dorul, intrucat am mancat cei mai buni hot dogshi care se exista in Chicago si poate chiar in America. Iar cine crede ca e vorba de un crenvursti intre niste paine, se inseala. Nu, domnilor, am mancat gourmet hot dogshi, de la un loc cica super faimos, dar de care io n-am auzit pina acuma. Cine nu crede ca-i faimos, sa zica unde a mai auzit sa te duci sa cumperi hot dogshi si sa trebuiasca sa stai la coada 45 de minute!!!!, intrucat coada era cam de trei ori roata pe dupa cladire. I know, only in America! Nu dati ochii peste cap, ca incepe si descrierea meniului: hot dog din carne de cerb cu branza afumata cu lemn de mar, hot dog de pui cu cognac, afumat cu lemn de macies, hot dog de miel cu menta, hot dog thailandez de pui cu sos de arahide si nuca de cocos prajita si, desigur, varianta frantzuzeasca: hot dog de Toulouse cu black truffle (nu gasesc nicaieri cum le zice la astea pe romaneste) si branza din Alpi. Ei, dar la asemenea hot dogshi nu poti manca simpli cartofi prajiti, asa ca musai sa-ti iei cartofi prajiti in untura de ratza. Inca o data, a fost cel mai bun hot dog pe care l-am mancat vreodata. Meniul complet e aici.

Da, deci inca o dovada a maiestriei americane care exceleaza in a lua o chestie ultra-banala si simpla precum un hot dog si a o impopotona si ambala frumos, cu mult sclipici si multa poleiala si a o vinde ca pe o vedete unica, de nemaintalnit. Care si este

Nu demult, la petrecerea de Craciun a companiei unde prestez precum o furnicutza aflata in pericolul de a fi strivita sub talpa bocancului, am mancat, atentiune!, SEMINTE DE FLOAREA SOARELUI INVELITE IN CEA MAI FINA CIOCOLATA ALBA!!!! Si ma gandeam atunci ce traiectorie am avut, pe bune daca nu, de la semintele alea prajite si sarate, ce le mancam pe terasa la Gente sau la MS, pina la elegantele astea trase in cioclata nici macar din aia maro, obisnuita, ci alba, ca cica era musai sa se asorteze cu tema petrecerii, unde totul a fost alb precum inocentza. Cum ar veni, viata mea a pornit din punctul X reprezentat de samantza romaneasca o leaca arsa si un pic cam prea sarata, si a evoluat (?) spre punctul Y, reprezentat de rafinata (?) white-chocolate-covered-sun- flower-seed. Mai sa fie!

P.S. Singura problema e ca astea trase in ciocolata nu merg cu bere de nici o culoare. Deci isi pierd toata esenta lor de seminte.

2 Comentarii

Filed under Chicago, Only in America