Acum cateva zile am re-auzit expresia asta, la biserica. “La plinirea vremii”- timpul cel mai potrivit pentru ca ceva sa se intample. Nu defineste un timp exact, cu toate astea, e momentul perfect al infaptuirii. Isus nu vine pe pamant intr-un moment oarecare, vine la plinirea vremii.
E ca si nasterea unui prunc. Nici un doctor nu stie precis si in nici o carte nu scrie cu exactitate cand se va naste fatul. Se calculeaza o zi, due date, dar nu foloseste decat ca punct de referinta. Cand anume se va produce nasterea, asta nu se stie. La plinirea vremii. Am citit ca intregul proces al nasterii se declanseaza doar cand corpul mamei si fatul se sincronizeaza perfect. Trebuie sa fie amandoi gata, deodata. Dar cum anume si mai ales CAND se inatampla asta, nu stie nimeni exact.
La plinirea vremii.
7 Comentarii
decembrie 4, 2007 la 11:27 am
nu-i “împlinirea”?
decembrie 4, 2007 la 12:02 pm
“Plinire” inseamna acelasi lucru. Doar ca era folosit mai mult in trecut, mai ales in textele religioase.
Imi place mult mai mult cum suna, decat “implinire”. Nu stiu neaparat de ce
decembrie 4, 2007 la 1:22 pm
mie mi se pare că “îm”-ul din faţă îi dă mai multă consistenţă, îl umple mai bine. fără de el îmi pare spus din vârful buzelor. nu ştiu nici eu de ce :)))
decembrie 5, 2007 la 1:21 am
“Plinire”. Imi place.Suna sacru, atemporal, ca intr-o priceasna … ca “de la tara”!
Imi place cum scrii, Ani! Nu am avut ocazia pana acum sa ma gandesc la tine ca jurnalista. Si inca una buna!
decembrie 5, 2007 la 8:39 am
Oh, Ramo draga, merci, da’ nu sunt decat o jurnalista de canapea
decembrie 6, 2007 la 11:44 pm
due date=DPN in romaneste. Aaaa, si io stiu ca fatul zice cand s-a plinit vremea.Iaca mai inveti ceva si de la Dendria
Musai sa-mi fac si io blog.
decembrie 6, 2007 la 11:46 pm
Pai ia te rog sa-ti faci,ca deja prea mult comentezi :)))
Lasă un Răspuns