octombrie 17, 2007...4:54 pm
Povesti de pe la tara
La nunta ce s-a intamplat nu demult, in Romania, am tinut neaparat ca mama sa-mi gaseasca neshte tanti, care “sa duca gaina”, la nanashi. Imi placea mie momentul asta, cand eram mica si l-am vrut neaparat, chiar daca nu se mai “practica” la nuntile astea de secol 21.
Adevarul e ca nu prea imi aminteam io ce chiuiau tantile alea din copilarie, dar imi placea cum lungeau la refren “uuuiiuuuuuu”-ul. Si-mi mai placea gaina aia frumos impanata, cu flori si cu o tigara smechera in gura.
La nunta, le-am ascultat pe tantile chiuitoare, cu mare atentie. Cam toate versurile erau de fapt o tachinare a nashei, careia i se spunea mai voalat sau mai direct, ca respectiva “socacitza” si-a cam pus-o cu nanashul.
Si asta mi-a adus aminte de povestile auzite in satul bunicilor, un sat mic, uitat de lume, unde absolut toata lumea cunoaste pe absolut toata lumea si absolut totul iese la iveala. Asa se face, ca fiind in liceu (si deci demna de increderea alor mai batrani) am inceput sa aflu una-alta despre oameni, pe care-i credeam neshte simpli moshi si babe, rupti din cartea de povesti.
Vecinul bunicilor fusese un barbat frumos. Canta romante si avea ochi senini, albastri. Batran fiind, nu-i mai pasa de gura lumii si ne povestea de aventurile lui din tinerete. Odata, trecea pe drum o tiganca, trecuta de prima tinerete. “Uite-o si pa asta, abia umbla pe drum”, zice el. “Amu’ ashe zici, da’ i-ai mancat jumara”, il incita o alta vecina. La care el, i-o taie scurt: “Las’ ca si tie ti-am mancat-o bugat!”. 
La fel, am aflat cum o matusa nu e fiica tatalui ei, ci a unui vecin, cum fostul director de scoala, “domn de la oras”, avea mai multi copii nelegitimi prin sat, ba chiar cum propriul strabunic sparse tot in bufet, cand a aflat ca amanta il insela cu un altul. Si a trebuit saracul sa-si vanda boii, ca sa plateasca paguba.
Astazi, oamenii astia fie nu mai sunt, fie sunt foarte batrani. Povestile s-au schimbat si ele. Unii au ajuns sa fie batuti de proprii copii, alcoolici disponibilizati si reintorsi acasa.
Dintr-o data, satul ala mic si linistit, din capatul lumii, parca e altul. As fi preferat sa nu fi auzit povestile alea, sa-mi ramana batranii mei asa cum ii stiam de copil, coborati din cartea de povesti.
4 Comentarii
octombrie 18, 2007 la 5:12 am
drept sa-ti zic, nu am mai fost la nunta cu iuituri de cand eram in primul an de facultate… atunci mi-am propus sa o rog pe matusa, socacitza sefa, sa-mi scrie cate isi mai aduce aminte…
oricum a fost o surpriza placuta si pentru mihnea un soc, nu a mai vazut asa ceva niciodata :)).
octombrie 18, 2007 la 7:44 pm
Asa l-am pus si io pe strabunicu’ sa-mi scrie toate strigaturile ce si le aducea el aminte, numa’ ca am aratat caietul profei de romana de atunci, iar ea mi l-a “imprumutat” putin si dus a fost. Si acuma imi pare rau de el.
(by the way, obiceiul asta e prin tot Ardealul sau numai prin Cluj, Salaj…?)
Cat despre socul lui Mihnea- ma bucur ca i-am oferit o premiera
octombrie 19, 2007 la 4:48 am
stiu ca nordul cu siguranta, dar daca este muiereasca peste tot, atunci sunt si iuituri… dansul in sine are la baza mersul pe iuituri!
octombrie 20, 2007 la 3:14 am
hai scrie-ne cum e cu gaina aia. eu imi amintesc de o nunta, tot in salaj, dar eram asa de miiic atunci..cred ca aveam vreo 6 ani. mare lucru nu-mi amintesc cum e cu tapuritura.
Lasă un Răspuns