august 22, 2007...7:58 pm
In cautarea fericirii
Laura m-a provocat cu filmul vietii (cum ca, daca viata mea ar fi un film, ce film ar fi). M-am tot gandit si l-am ales: “The pursuit of happyness”. Asadar, personajul cu care ma identific e un barbat negru 
.
Nu-i filmul meu preferat, dar cred ca filmul asta reprezinta cel mai bine, viata mea din ultimii ani. Ca si Chris Gardner, cred cu tarie in steaua mea!!! Sunt convinsa ca ce-i al meu ii pus deoparte, vorba bunicii, si uneori, sunt irational de optimista.
Ca si el, am aterizat in lumea burselor din intamplare, fara sa fi avut cea mai mica tangenta cu domeniul (legat de asta, teoria mea e ca nu se cauta neaparat doctori in matematica, ci iubitori de risc si pariuri). Ca si el, am invatat ca tre’ sa ma lupt, ca sa-mi fie bine (deh, nu toti facem parte dintre aia pentru care viata e un tort cu frisca).
Io n-am vise sa ajung milionara. Am un fiu, pe care si io vreau sa-l invat sa nu dea nimanui dreptul sa-i calce visele-n picioare.
Cam astea ar fi motivele principale
P.S. Ca sa nu mai zic ca sediul din Chicago al firmei lui Chris Gardner (ala real) e peste drum de firma la care lucrez , intr-o mica piata, unde imi petrec pauzele de pranz.
6 Comentarii
august 23, 2007 la 3:42 am
foarte tare! fain film. mi-a placut. si unde mai pui ca chris gardner ala (the real one) nu arata deloc rau :)))) femeie… ce vrei? :))))
august 23, 2007 la 7:46 am
Laura, a propos de Gardner, care “nu arata deloc rau”, mai stii cand am vrut sa-l punem pe coperta de la suplimentul de weekend pe Denzel Washington, si Fumi si Mihnea nu ne-au lasat, ca au zis ca e “negru”?
Banuiesc ca Fumi ii mult mai “pc” acuma :)))
august 23, 2007 la 8:26 am
daaaa!!! imi aduc aminte!! :))))) da’ fumi nici acum nu e “pc”, sa stii. chiar era usor ingrijorat cand m-am intalnit cu el, de posibilitatea ca ana sau andrei sa vina cu iubiti/iubite de culoare acasa :))))) asa da orice sa-i vad atunci fatza!!! :))))
august 24, 2007 la 4:46 pm
…Oare steaua mea ce puii mei face?
august 25, 2007 la 11:06 am
@Dendria: Acolo-i si a ta, n-ai grija
septembrie 27, 2007 la 11:59 am
Revin la blogul tau dupa ceva vreme, cum ar zice oirishii mei, “sorry about that!”. Absolut ca trebe sa crezi cu tarie in steaua ta, ashe m-o-nvatzat si pe mine mama. Si ca sa nu ma ia valul cand credeam cu prea mare tarie, tot mama-mi zicea: “Dragul mamii ce-i al tau i-al tau si-i pus deoparte…si-nvelit in brusturi!”
Lasă un Răspuns