august 13, 2007...7:42 pm
Victorie!
Nu stiu prin ce minune si prin ce intamplare, m-am trezit azi ca intru in casa, hranesc copilul, ma imbrac in trening si…. pornim la alergat. Uraaa!!!
Pornim, adica io si bebele, nu de alta, da’ ca sa impuscam doi iepuri dintr-o lovitura: kilograme date jos de mama si aer curat inhalat in plamani, de copil. Ca de “quality time” nu poate fi vorba, cand el saracu’ nici nu ma vede, nici nu stie ce-i cu sunetul de locomtiva obosita, din spatele caruciorului.
Am alergat o juma’ de ora si nu mi-a venit sa vars decat de 5 ori. Dar am mers mai departe, strangand din dinti si pufaind pe nari, precum Agripina in lupta cu muntele, turcii si caldura soarelui.
Usor n-a fost, marturisesc sincer, mai ales ca ultima oara cand am facut atata efort, eram culcata pe spate si incojurata de fo 10 persoane, majoritatea imbracate in alb si care strigau “PUUUUUSHHHH, Ana! Puuuushhhh!!!”.
P.S.Evident, singurul motiv pentru care relatez toate astea aici, este ca maine, cand vin de la munca, sfarsita si lenesa, sa am un motiv sa ma ridic de pe canapea si sa repet figura de azi. Daca nu, rusine sa-mi fie, o zic de pe acuma!
7 Comentarii
august 14, 2007 la 9:54 am
BRAVO, Ana!!
august 22, 2007 la 12:07 pm
…take it easy. “mai greu”, cum spunea cineva, “e pana te obisnuiesti cu noua imagine”:))
PS Felicitari pentru blog!
august 22, 2007 la 8:01 pm
@Fumi: - nu ma pot obisnui si nici nu vreau :))
decembrie 28, 2007 la 5:03 pm
Am o nelamurire (halal de prim comment la un blog proaspatdescoperitsiplacut), de ce “de fo” si nu “de vreo”? Am mai vazut chestia asta undeva…
Lumineaza-ma!
decembrie 28, 2007 la 11:39 pm
@Laura: io am lins-o de la Catzavencu, ca mi-o placut cum suna
decembrie 29, 2007 la 7:27 am
Si altceva, prietenul meu e in America, vrem sa ne casatorim dupa ce termin masterul.
Acuma fac si eu ca tiganu’
decembrie 29, 2007 la 5:41 pm
Exact asa imi imaginam si io ca tre’ sa fie cand esti ziarist. Dar numai in primii doi ani de Jurnalistica. Apoi am intrat in “paine” si optica mea s-a schimbat total. Evident, depinde foarte mult la ce ziar lucrezi si ce fel de oameni te inconjoara, intr-un moment critic pt tine, cand parcatic inveti cu ce se mananca meseria asta.
Io am avut mare noroc si mi-e dor si acum de munca la “Ziarul de Cluj” si apoi la “Clujeanul” si de atmosfera de acolo si oamenii cu care lucram. Regret si acum ca etapa aia s-a terminat asa de repede. Acum am schimbat macazul, insa undeva, in sufletul meu, a mai ramas un ziarist mic si rau :).
De aia am si numit blogul asa cum l-am numit.
Succes!
Lasă un Răspuns